beladonă şi mireasă/ tuturor şi nimănui
de la toamnă până-n toamnă/ cer azil cuvântului
dinspre pace înspre pace/ umbra glonţului se plimbă
am şi nai şi am şi fluier/ şi-s moldo-român de limbă
ţi se spune mătrăgună/ dai de inimă şi sânge
te mai cere câte-un rege/ vreo regină te mai plânge
apa se îndoaie-n patru/ între noi rămâne vorba
ţi se uscă rădăcina/ mie-mi tremură moldova
scoate-ţi doliul beladonă/ a-nviat poetul iar
câte-o sapă te mai sapă/ ultima şi prima oară
parcă mişună târziul/ a sfârşit şi a-nchinare
peste toate cele moarte/ umbra ta moldo-răsare
totodată foaie verde/ lanţ de lacrămi lanţ de câine
dorul dincolo de ape/ smulge carnea de pe mine
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” De inimă (moldo/poem în moldo/timp moldo/precar) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
