Îmi stă fireşte în bocancii mei,
în pielea mea şi-n locul meu de bază,
nu zic nici aoleu, nici alelei,
sunt pur şi simplu anonim de vază!
Merg pe alături mult... chiar înconjur
desfăşurarea zilei, gunoioasă,
pipăi adâncul nopţii pe contur
şi luna pe tăcere şi pe rază!
Nu am nimica-n plus... dar mă feresc
din pricina chezaşilor la greaţă,
trec pe sub zebră... şi regret şi ştiu
că nesimţirea nu se mai dezvaţă!
Ce măscărie-n toi şi-n valvârtej
îmi scurmă drumul zilnic şi m-apasă
cu tot cinismul cestor ticăloşi
sub masca lor mizericordioasă!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" Fireşte (despre nesimţire) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
