(!) doamnă-mbătătoare dulce MĂTĂCIUNE, te aştept – de-o viaţă – să ajungi la poartă măcar o secundă – numai tu-(mi) poţi spune dacă este VIE sau dacă e MOARTĂ greaua mea UITARE tocmai de ATUNCEA, când eram alături ş-auzeam cum CRUCEA mă striga pe drumuri ca să nu mă PIARDĂ,…
(!) am să te smulg din timpul cel ETERN şi-am să te-(a)duc într-o VREMELNICIE, unde-ai să fii mai mult decât a fost tot ce-ai crezut c-o fi să (nu) mai fie (!) (!) am să-ţi arăt ce face-un VALŢ nocturn când i se-ntâmplă sfânta DĂNŢUIRE a noastră şi a celor…
Cât sacrificiu-ntru perfecţiune cu doi actori...atât...ce să ascundă când piesa (nu)-i pe placul tuturor – extaz şi agonie-ntr-o secundă?! Divină şi demonică lucrare – joc de-ntremat şi destrămat la vise... aplauze...urlări...fluierături... şi uneltiri năprasnice-n culise! Poftiţi, vă rog...poftiţi în caruselul cu tot ne/viul pus la încercare – actorii noştri sunt…
Misterioase şi spăimântătoare sunt ceste frumuseţi ne/hotărâte, într-un flagrant/spectacol in/util – o mască plânge şi o mască râde! Şi-n ce decor şi stil...şi-n ce costume se desfăşoară zilnic, fără plată, se înfăşoară-n roluri, fără trac... din totdeauna...şi de niciodată! Ce scenă...şi ce scene şi tablouri în ceastă simplă tragicomedie... ce…
Uite-aşa să mă primească/ Nenea Guru: sunt Haihui, sunt Zadarnic, sunt Degeaba,/ sun vasalul Nimănui, sunt un Zero, sunt un Fante,/ sunt un Crai fără Cusur, sunt un Don Juan aiurea,/ rodul unui Nevărmur, o Sămânţă care face/ poame „am” şi poame „n-am”, un butuc de De-Viţă-Vie/ cum a fost…
Îl salut pe Nenea Guru,/ îl salut şi îl admir: el m-a pus în legătură/ cu Ainştain şi cu Şecspir, el mi-a spus cum se păşeşte/ pe cărarea Doi Pi Er, cum e si(n)gură distanţa/ de la Terra pân-la Cer, cât de tare este plasma,/ câte de mare-i cel Mărunt,…
Se uită. Se uită. Nu zice nimic. Îi curg nişte lacrimi. Şi-ngheaţă. Se sparg. Îi dau nişte pâine. Mănâncă frumos. E trist şi pustiu şi zăpadă în parc. Se ia după mine. Se uită. Mă uit. Şi parcă îmi spune să merg mai încet. Eu merg mai încolo! - îi…
120 de Cuvinte (la mormântul Elenei Oprea, fie-i uşoară Ţărâna!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 02 Februarie 2019
Bună dimineaţa, doamnă - toate sunt curate şi bune şi frumoase cum le-ai lăsat: soarele răsare tot din partea cealaltă şi apune tot în cealaltă parte, încă rotund şi adevărat! Bună ziua, doamnă - muşcata din fereastra sudică tace şi încă nu s-a uscat, iar violeta din fereastra nordică mă…
Musai (către poetul Rodian Drăgoi - 68 de ani de la Naştere!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Februarie 2019
(!) vezi Raza ceasta? eu sunt Cercul ei, predecesor al ARIEI CELESTE, unde Concretul mişună Abstract, unde abstractul dă concretul PESTE, adică dincolo - uitându-mă de-aici ori de acolo - ce Mirare tristă când văd şi-aud - JUR pe tot lungul meu!!! - că-n Univers... dincoace NU EXISTĂ (!) (!)…
(!) vreau să te văd... şi nu pot să adorm de-atâta şi atâta AŞTEPTARE, dar te visez - cu ochii mari, deschişi - în viaţa şi în moartea următoare, aşa, ca şi cum (n)-ai fi fost oricând fir scump, de borangic, de levănţică, lumină călăuză-n cercul trist al VEŞNICIEI CU…
Cred c-ai auzit, dragă Marie: pentru tine sufletul îmi arde, tu mă mai des/cânţi n-această lume, dincoace de leagăn şi de moarte! Cred că ai văzut, dragă Marie, cum se-ntâmplă fluturele-n floare şi cum piere-ncet, încet, încet... pentru că nu poate să mai zboare! Cred că ai trăit, dragă Marie,…
Fără milă, des(de)dimineaţă,/ i-a zdrobit tramvaiul pe-amândoi - traversau spre Patria cealaltă,/ să-şi oprească Foamea la Gunoi! Mama lor murise sfâşiată/ de alţi Câini Flămânzi ca şi ai săi, când îi învăţa să se ferească/ de tramvaie şi de oameni Răi! Şi mă uit încet, cu Neputinţă,/ pe fereastra care…
Mă reped şi strig zadarnic/... şi degeaba-i cânt întruna - văd că-şi pierde echilibrul,/ parcă dă să cadă-n plisc... ţine-l, Doamne, printre oameni/... ca el pasăre nici una nu-i mai singură... sunt gata/ - pentru cuc - orice să risc! Ce să-i dau ca să înceapă?/ ce să-i dau ca…
A uitat să plece cucul.../ stă-n salcâm şi se usucă,/ şi-i tot cade câte-o pană,/ şi-i tot cade câte-un plâns – nu-i dă nimenea nici samă,/ nu-i dă nimenea nici cucă, să-i aline suferinţa/ (perspectiva) cu-ntr-adins! Mi se face-aşa o teamă,/ şi o milă mi se face: dacă pică şi…
Am crezut că mă visează Maria din poghiazurile şi din cotruţele Copilăriei rămase printre Leagăne şi Morminte, în satul cel cu vro trei Fântâni şi cu vro câteva Case, în satul cel fără Înapoi şi Înainte, în satul cel cu Schit fără Maici, în satul cel cu Tăcerea pe Dinafară…
(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme, foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!) (!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie - merg,…
Tu vezi cum Păsările-n zbor,/ ca nişte Cruci, se pierd în Zare,/ parcă se duc spre-un Veci de Veci/ plin cu seminţe şi cuibare?/ se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte/ cu viersul binecuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte?/ chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai…
(!) şi o pândesc de-o viaţă, prin tufănele...vine/ în fiecare toamnă, dar nu m-aude n-of/ – e reaua-haimanaua mea steauă fără nume,/ o văd cum stă-n mişcare, cum stă într-un pantof (!) (!) mă laud înspre ceruri: sunt alfa şi omega!/...dar nu mă bagă-n seamă, sunt ocolit şi praf!/...când i-am…
N-am învăţat nimic-nimic altă ceva de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea, decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat - altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta! Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos... şi l-am cetit…
Un fel de silă îmi apasă/ pe-nflăcărare şi pe frână, îmi pune x pătrat pe clanţă,/ apă în vin şi beţe-n roate... un fel de mătură îmi strică/ entuziasmul şi mă face să strig din fundul resemnării:/ totu-i zadar, aiurea-s toate! Un balamuc indescriptibil,/ cu alde strâmbă cruce-n frunte, cu…
(!) şi ştiu, şi vreau, şi pot, şi am, şi n-am... şi zic: ce Cald ar fi, dacă n-ar fi aşa de Frig, iar Visul Vieţii ce adânc/ ar fi, dac-aş putea să-l plâng pe micul Tot, dar şi pe marele Nimic (!) (!) am încercat de mii şi mii…
LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ aşa de caldă şi aşa de rece, spune-mi - în clipa următoare - cine mai trebuie să vină, cine mai trebuie să plece pentru a fi continuare a vieţii şi a morţii laolaltă, fără tăgadă şi de o potrivă pe drumul dintre cântecul de leagăn şi până…
Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi... nu-i nimica, în lumea/ aiasta, mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de…
Negreşit (către Mihai Eminescu şi Victor Cilincă, în Ziuă Aniversară, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Ianuarie 2019
Am să te văd, sigur că da... am să te văd chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd - am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-o să mai cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt! Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit, uitându-mă, uimindu-mă spre răsărit şi…
