Rugăciune în Doi (pentru Tudor Andrei Bălan – la începutul Marii Înfăţişări)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 04 Mai 2019
bună ziua, dragul mamei!/ bună ziua, făt-frumos! bine ai venit în lume!/ uită-te în ochii mei! – te-am purtat ca pe-un miracol,/ ca pe-o jucărie sfântă! – dumnezeu să-ţi dea ilene,/ cărţi cu năzdrăvani şi zmei! să te apere de rele,/ să-i asculţi voroava naltă când aceea nu-i aceasta,/ iar…
Am fost atunci, acolo – ştii unde, cred că ştii: locul acela singur, sfinţit de ciocârlii – unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi, dar nu erai ACOLO, şi nu erai ATUNCI!... Am fost – rămân acolo, atunci, departe hăt... şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu…
Moto: „nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i, plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui” (Cezar Ivănescu) Am două Moldove...şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte, am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate: şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/…
naiv...am intrat în oglindă, demult/ – era lună nouă şi numai tăcere, morminte şi cruci/ şi greieri şi rouă şi-o presură-n zbor – poate ultimul zbor/ spre locuri mai calde – şi eu întrebându-mă unde or fi/ rămas celelalte!!! am stat...şi am stat năucit şi stingher/ – era lună plină…
Şi merg, şi merg – poate ajung tocmai atunci,tot şi de tot, din depărtarea de acum,să pot a zice fără milă: ergo sum,chiar dacă sum prin grâu, prin gară şi prin lunci,uitat de zei, chiar dacă sum prin râpi adânci,şi plâng şi dorm cu beladona pe trifoi,şi îmi ascult singurătatea…
Face frumos, dar face şi urât: n-auzi nimic, nu ştii că (nu) se face - şi te trezeşti cu inima la gât, cu pacea-n sfadă şi cu sfada-n pace! Ea-i golul plin cu tine şi cu toţi ne/norociţii poftelor divine, ea dă-nceputuri şi sfârşiri la roţi - şi nu mai…
Ea stă încet, frumos, fără sfârşit, întinde mâna înspre depărtare - de când aşteaptă, nimeni n-a venit: nici oarecine şi nici oarecare! Ea n-are unde, ea nu are când, nu dă pomană, gir şi socoteală - dacă nu stai şi dacă stai la rând, ea-i tot la fel, ea-i ca…
Intră în rochia lungă şi hai să mergem la marginea lumii - în seara asta, călare pe veşnicie, vin secundele, ultimele secunde ale vremelniciei noastre călare pe iluzii - eu am să le prind, am să le opresc, iar tu, iubito, ia-le şi ascunde-le în sufletul tău fără loc, fără…
Aud paşi suind pe coastă,/ mici şi rari şi fără vlagă - parcă vin din altă lume,/ parc-au mers o viaţă-ntreagă, parcă sunt străini pe drumul/ cest aducător la mine, parcă-s paşi bătrâni, cu zile/ scurte-scurte şi puţine, zile triste, zile negre,/ secetoase şi amare, parcă nu mai pot să…
Făceam concurs de sărituri în râpă – cine rămânea întreg, primea biscuiţi şi flori – din când în când, o auzeam pe mama: ai să mori, făptaşule, ai să mori! Râpa era foarte adâncă...şi foarte mulţi copii visau biscuiţi şi bomboane de lux – unii nu se mai duceau nici…
sunt copac în mijlocul furtunii/ şi strig plin cu păsări către cer doamne dumnezeule mă iartă/ dacă până mâine am să pier cred că-n noaptea asta se termină/ zilele pe care mi le-ai dat sunt bătrân dar cuiburile-s pline/ cu-nceputuri gata de cântat simt că mi se smulge rădăcina/ crengile…
Timp coşcovit...uitare-n gara veche... şi murmuială-n podul cu paingi... o scară pusă numai la suire – de ce să urci? pe cine să învingi? Pereţi murdari de lene şi de vreme, linii, zigzaguri spre neant, încet – poţi să citeşti memorii...şi să numeri câţi oameni (n)-au rămas fără bilet! Câţi…
Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare, o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare” (Iolanda Cremene) Hai, dă-i şi lui o stea din cerul care, iată, îmi ţine glezna, să nu-şi piardă partea lui... ia-l şi…
Moto: „atât a mai rămas din tot ce-a fost:/ o tristă şi banală resemnare, o dumirire fără haz şi fără rost,/ o neizbândă care nici măcar nu doare” (Iolanda Cremene) Şi cum văzduhul de pământ s-agaţă lesne, să nu rămână cerul fără loc de veci... aşa mă prinde lungul drumului…
de dimineaţă până seara/ caut femei prin LABIRINT femei cu coapse de aramă/ femei cu coapse de argint şi nu găsesc nici o fărâmă/ una măcar aşa de leac de mic dejun măcar o babă/ chiar dac-ar fi baba novac ziua şi noaptea fără milă/ caut cu patimă şi sârg…
cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu ne-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi n-am să te mai cât…
Ce durdulie-i fata asta bălăioară... n-am mai văzut (aşa minune) de când sunt: de/mersul ei (în lumea asta) mă omoară, în ochii săi mă simt un fel de sfinx mărunt! În zori de zi, parol, sunt mort de osteneală, că (toată noaptea) o visez, în loc să dorm... îi scriu…
Aveţi răbdare, gata, faceţi loc.../ ajunge pentru toţi, e foarte mare, e multă, lungă, naltă, e oricum/ şi-oricând vrea şi aşteaptă fiecare! N-o mai strigaţi şi nu vă năpustiţi…/ea-i (ne)norocul tuturor, ea poate da (gratis, cu-mprumut, fără regret)/ săruturi şi nădejdi (ne)meritate! Vă rog, nu râdeţi, n-are nici un rost,/…
tot pogor încetul cu încetul/ până când mă-nghite alfabetul până când începe să-mi tot fie/ tot pentru de-a pururi poezie sunt în urmă ori sunt înainte/ nimenea nu cumpără nu vinde nu exist-aproape nici departe/ tot nimic în viaţă şi în moarte bună stare poate stare bună/ cam totuna-i sau…
M-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate - stătea pe gânduri şi cerşea/ - doamne, ce moarte cumsecade! Cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete, dar - când i-am zis că eu nu mor - / s-a-ntors cu faţa la perete ş-a…
COTUL DONULUI (psalmul Deşertăciunii la crâşma Poeţilor din Iaşi)
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Aprilie 2019
hai să fim ai nimănui/ chiar "LA COTUL DONULUI" - crâşma noastră veche-veche,/ unde zice (la ureche) ionică (moş scripcarul)/ despre cum ne bem amarul şi dulceaţa despre cele/ mai uşoare şi mai grele zile... nopţi... câte ni-s date.../ hai să bem (pe săturate) câte una... mică... tare.../ dacă n-avem…
Fluture naiv, albastru,/ nu te-am mai văzut de când mă jucam cu-n zmeu cuminte/ şi n-aveam ileană-n gând... tu treceai încoace-ncolo/ şi-nvăţai să zbori încet, ca un cavaler destoinic/ şi în pas de menuet... tu dormeai pe floare rară,/ eu dormeam pe iarbă deasă, zmeul adormea pe gânduri,/ cu ileana…
LA TOAMNĂ (pentru Laura...organistă la biserica din Domnească)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 06 Aprilie 2019
Am să mă duc la toamnă şi-am să-ţi scriu: iubito, sunt acolo, sunt la toamnă şi-aştept să-nceapă ultimul păcat, la care toată viaţa mă condamnă! Şi-am să te rog frumos: vino şi tu, dulce-amarul din gutui te cere să vezi cum pleacă păsările-n jos şi cum ne spun (plângând) la…
Moto: „moartea durează cât drumul până la naştere – stai pe genunchi, în altarul poeziei şi zici: aici hodineşte roaba lui dumnezeu, privighetoarea” (Iolanda Cremene) şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine, în spatele oglinzii, terorizat de zei – mă perforau ecouri şi fulgere străine, din infinitul răsturnat în…
