N-am învăţat nimic-nimic altă ceva de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea, decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat - altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta! Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos... şi l-am cetit…
Un fel de silă îmi apasă/ pe-nflăcărare şi pe frână, îmi pune x pătrat pe clanţă,/ apă în vin şi beţe-n roate... un fel de mătură îmi strică/ entuziasmul şi mă face să strig din fundul resemnării:/ totu-i zadar, aiurea-s toate! Un balamuc indescriptibil,/ cu alde strâmbă cruce-n frunte, cu…
(!) şi ştiu, şi vreau, şi pot, şi am, şi n-am... şi zic: ce Cald ar fi, dacă n-ar fi aşa de Frig, iar Visul Vieţii ce adânc/ ar fi, dac-aş putea să-l plâng pe micul Tot, dar şi pe marele Nimic (!) (!) am încercat de mii şi mii…
LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ aşa de caldă şi aşa de rece, spune-mi - în clipa următoare - cine mai trebuie să vină, cine mai trebuie să plece pentru a fi continuare a vieţii şi a morţii laolaltă, fără tăgadă şi de o potrivă pe drumul dintre cântecul de leagăn şi până…
Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi... nu-i nimica, în lumea/ aiasta, mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de…
Negreşit (către Mihai Eminescu şi Victor Cilincă, în Ziuă Aniversară, Respect!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 15 Ianuarie 2019
Am să te văd, sigur că da... am să te văd chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd - am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-o să mai cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt! Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit, uitându-mă, uimindu-mă spre răsărit şi…
Cum să ascund Iubirea când ceste Chire-mi cântă n-alean şi n-alinare, n-adânc de Clar/Obscur? când Nimfe şi Vestale mă strigă n-aventură, cum să-mi zdrelesc genunchii în faţa cestui Jur? Văd zâmbetul sardonic şi pururi al Minciunii cum stă să pună gâtul Metaforei în Ştreang, văd şi aud Sfinţiţii aghesmuiţi pe…
Porneşte Judecata!...El – Jur al Ne/Fiinţei, şi Pată a Luminii, şi Chior, şi Surd, şi Mut – dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!... (văd Viaţă lungă-n Iaduri şi Moarte-n Rai aud!) Sinus pătrat de Zero-i un Cosinus de Toate?! – departe-s de Plecare, s-aproape sub Călcâi, vreau Dreapta…
Nu mă grăbesc, nu am Nimica de ajuns, sunt Lămurit fără-ntrebare şi răspuns: nu e nimic mai înalt/ şi-adânc şi grav, rece şi cald decât să ştiu Nimic în Plus, Nimic în Plus! Nu mă grăbesc nici o Clipită, nici un Pas, nici înapoi, nici înainte – am rămas şi-o…
(!) când viaţa-i hodina cea repede-a morţii/ şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii – / ce taină mai caut prin spatele porţii?/ ce sper să mai aflu-n desimile ceţei?/ ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană/ când vecinic real este golul din cană (?) (!) bat cer…
Statuia de Zăpadă (la mormântul poetului Emil Brumaru, cu tot Respectul!)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 09 Ianuarie 2019
Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie: la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştie că sunt umplut pân-la refuz/ cu milă şi candoare, că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare, că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă, care mă-nvaţă să nu râd/ când…
Eu – când gândesc la Mama – îmi aşez pe Suflet cea mai lungă Liniştire, cum cântul Ciocârliei în amiez mângâie Grâul cu desăvârşire şi-i miră Macii până înfloresc drept Paznici ai Cuibarelor de unde aud cum se întâmplă sub Ceresc viaţa şi moartea Primelor secunde! Eu – când gândesc…
Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]:es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar,îmbătrâneşte papagalu-n colivie,iar eu degeaba-mbătrânesc în calendar!Mărturisesc: n-am învăţat să-i dau mâncareacestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis,cestei minuni să-i cer oleacă de iertare!...Nu i-am cerut, n-am ascultat-o, nu i-am scris!Stă negreşit pe balansoar... şi mai…
Te salut, Prietene, te salut şi te rog foarte mult să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un Vrăjmaş care ţi-a pus Otravă în Merinde şi Piedică în Roţi! Te salut, Prietene, te salut şi prezint scuze că te-am zvârlit afară de atâtea ori, că te-am împins…
Şi toată Viaţa, în fiecare Secundă, m-am suit într-o Carte,dar am auzit şi am văzut şi am învăţat ce înseamnă Departede cei care-s Puri şi Simpli şi Tandri şi Aproape,adicătelea dincoace-dincoace de CELE CINCI APE!Am râs şi am plâns cât toate Secetele şi Ploile din Univers,însă m-am suit, m-am suit…
(!) atunci, demult, acolo, într-un sat cu oameni câţi încap într-o căruţă, am fost alcătuit ş-am învăţat: mamă, plug, tată, dor, mămăliguţă, respect, grâu, cer, izvor, mirare, bun, sacralitate, mântuire, muncă şi râs şi plâns şi gând că pot să spun cum toate cestea-s date să mi-ajungă până la capăt…
Fără Cuvinte (despre Mama doamnei Lucia Pădurariu, Uşoară Ţărâna să-i fie!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 29 Decembrie 2018
S-a dus şi Mama...nu cred că s-a dus, cred că-(n) Tăcerea ei ne păcăleşte, cred că (a)doarme după cum s-a scris sufletul ei Scump/Sfânt moldoveneşte! Cred că s-a dus într-un Picior de Plai, cu Visuri bune şi cu Gânduri drepte, cu tot ce am avut mai Drag şi Blând, să…
(!) ori poate-ntr-o clipă de silă/ m-a dat demiurgul drept hrană pământului lacom...ori poate/ vro steauă pletoasă, golană a vrut să mă lepede-n grabă,/ din sânu-i cu ţâţe inapte, să scap de-o poreclă naivă/ din cest univers: papă-lapte (!) (!) ori poate-ntr-o clipă de lene/ am fost azvârlit la-ntâmplare, să…
Mai mult de-atâta nu se poate/ – chiar şi atâta e destul – şi chiar şi-aşa, se poate spune:/ am fost hulpav, viclean, fudul, am tot pândit – la drumul mare – / caleşti cu zâne fără rost, să le dau timp, să le dau farmec,/ pâine şi sare şi-adăpost...…
Mai rar, mai des - cum ne răzbate Gândul - ne (re)găsim n-ograda Părintească şi-ncepem să tăcem... să ne uimească - până la Cer - ieşindul şi intrândul din moarte-n Viaţă şi din viaţă-n Moarte cât am (s)clipi şi-am crede că e Gata şi ascultăm cum Nu mai vine Tata…
(!) visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală - eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude…
Stă şi aşteaptă-n în sicriu/ - e gata pentru panahidă - câţiva gropari se plictisesc,/ blestemă, râgâie şi-njură fiindcă n-au timp de pierdut,/ vor să termine şi să-nchidă, să plece-n crucea mamei lor,/ la un pahar cu băutură - doar sunt năpăstuiţi ca noi,/ bătuţi de timpuri şi de vremuri…
(!) la început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede (!) (!) apoi - distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete - a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit din Întâmplare, şi iar, şi iar - (ne)rod, (ne)drept - / Sămânţă de Continuare (!) (!) sigur că da…
(!) o, Doamne, câţi Fluturi de Lampă/ aşteaptă pornirea Luminii - nu au nici Astâmpăr, nici Foame,/ nici Sete, nici Somn, nici Răbdare, nici Milă nu au, şi nici Teamă/ - Nimica nu-i poate întoarce din Visul şi Gândul şi Zborul/ spre Moartea cea Mică sau Mare (!) (!) nu…
