inima ta sufletul meu româneşte cum păsări lungi cântă păsări fără plată n-am să n-ascult ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac până-mi va fi niciodată n-am să nu tac până-mi va fi totdeauna fără să ştiu că tu mi-aduci descântare celei dureri despre ce poate fi-ntruna cest dor…
SPOVEDANIE (despre ACEEA - după o idee a lui Ion Luca Caragiale)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Iulie 2019
mărturisesc: n-am fost atent/ să văd cât poate fi de-absentă, n-am auzit şi n-am văzut/ cum că nici tu nu eşti atentă! mărturisesc: nu cred că pot/ a fi în stare să-mi iau seama cum de nu ştiu că am uitat/ demult „si vis amari, ama”! mărturisesc: este-n zadar/ orice,…
las timpul singur şi mă duc să văd ce a rămas acolo, în uitare, pe-o margine de vis, departe hăt - mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu, iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd câte e de singur dumnezeu, parcă vecia lui ar fi de vină îngenunchez…
Moto: „şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început - erai pe unde nici n-ai fost/ - ştiu toată moartea pe de rost” (Iolanda Cremene) (!!!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţi n-aceeaşi…
şi bate la poartă - să cred că-i MISTER? să cred că-i banal? inutil? efemer? să fug? să rămân? să-l primesc? SĂ-L ÎNFRUNT? să plâng temător? să mă creadă mărunt ??? şi bate la geam - ce curaj! ce curaj! - CEVA parcă-mi spune c-ar fi un VRĂJMAŞ, că sunt…
mi-i dor de MAMA cum nu mi-a mai fost, ori cum mi-a fost din/totdeauna, poate-i mai bine să-nvăţ moartea pe de rost şi să mă duc plângând, să-i spun şi TATEI că ŢĂRNA lor CURATĂ a rămas ACOLO, pe un DEAL şi pe o VALE, într-un CĂTUN tăcut şi într-un…
Te rog să intri, Înălţimea Ta - mi-i sufletul deschis pentru primire, n-ascund nimic, totu-i ş-aici ş-acum, să-ţi placă negreşit, să te admire, să-ţi mulţumească până în pământ şi până-cer... aşa... să-ţi mulţumească fiindcă ai bătut atâta drum, să-mi dai aiastă clipă fără mască, să-mi iei din vis, din suflet…
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii…
E-o noapte adâncă... şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă - adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt…
Întoarcere la Mărul Manuscris (pentru doamna Învăţătoare Rodica Răşcanu - La Mulţi Ani!!!)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Iulie 2019
eu, de astăzi, jur: nu mă mai joc/ fără noimă... iată, cum se vede şi s-aude împrejurul tot/ (şi al meu, şi-al tău) pe îndelete, dincolo de garduri şi de uşi,/ de pereţi, de mofturi, de răbdare!... (ştiu că m-am jucat pe sama cui/ a murit frumos... şi încă moare...)!…
Preţul şi Dispreţul Contemplării (pastel... de sanchi şi de treflă)
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Iulie 2019
Eu te respect, figura mea de stil, de sanchi şi de treflă, te contemplu ca pe-un uric de samă, strict-secret, ascuns într-o firidă dintr-un templu şi căutat cu patimă şi sârg, de când s-a pus istoria pe cale, visat, râvnit, râs, plâns de cavaleri, de regi, de împăraţi, de haimanale!!!…
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre…
Dulceaţă de Cireşe Amare (pentru Tereza Filurete - La Mulţi Ani!!!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Iulie 2019
Dulcele meu singur cireş amar, umbli cu crengile pline de flori prin grădina în care îmi amintesc de mama cum asculta vro două privighetori şi le ruga să fie acasă când ne vom întoarce cu toţii să fim martori la toate sfârşiturile şi la toate începuturile roţii! Şi, cum îţi…
cuvântul a venit cu vântul/ şi s-a oprit pentru hodină în lutul meu fără suflare,/ fără ferestre, fără frică – apoi – în jurul lui, cu grijă,/ cu drag şi lacrimi şi lumină – maica mi-a dat viu, chip şi nume/ – să văd, s-aud, să ştiu ce strigă şi…
A plecat, a plecat, a plecat, a plecat la nordul Moldovei de sud – pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun chiar tocmai la nordul Moldovei de nord, acolo, departe, departe, într-un sat, unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud decât la…
Şi am să-mi fac o cruce mare/ din creştet până la picioare... să zică, cine-o vrea să zică:/ ce cruce!... trebuia mai mică!... dar cine, oare, să-l îndemne/ să iroseasc-atâtea lemne bune de garduri şi de care?/ cine l-a pus să strice, oare, salcâmul ăsta falnic? cine,/ fără scrisoare de…
ce Marie măriuţă/ mi-a (s)pus Domnul pe Cărare când cu inima şi pasul/ am trecut pe lângă Poartă de Biserică, ce Clipă/ naltă şi tulburătoare am trăit de la Făptura/ ţâncă - Artă pentru Artă!!! ce Minune şi Uimire/ - Pur şi Simplu fără seamăn într-o Lume cum se vede,/…
asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe când te uitai la cerul negreşit, la steauă, cum se naşte şi cum arde şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată... şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început…
moare poezia n-astă ţară,cartea se aruncă la gunoi,nimenea nu vrea să mai asculte –dumnezeul a fugit din noi!şi s-ascunde – unde se ascunde?unde te ascunzi, tată înalt?crezi că veşnicia-i mai uşoară,dacă stai pe malul celălalt?crezi că ni se pare, fără tine,mai curat că ducem pe pământviaţa noastră silnică şi strâmbă?crezi…
cândurile tale-s trupuri plămădite/ chiar la rădăcina firului de grâu,/ unde ciocârlia mugureşte cânturi,/ mirosind a pâine până mai târziu,/ când porneşte zborul fără vro tocmeală,/ fără ostenire, de la cald la frig,/ ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri,/ ca o frumuseţe-a marelui nimic !!! cândurile mele-s amăgeli aflate/ chiar…
E sâmbătă – pe apa-i milenară se duc iertări, păcate, tot, tot, tot: bune şi rele, sacre şi profane, şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă – şi nu-i nici o scăpare din calea apei sale – hai s-o bem pe toată, într-o clipă, fără milă, să…
se apropie. din toate părţile se apropie. sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una. se apropie dinspre demonic? dinspre divin? nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna!!! sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică. sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt. dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine.…
Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie” (Ioanid Romanescu) La început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din ce în ce…
La început, din unu-n unu.../ apoi, uşor, din doi în doi... din trei în trei...accelerare/ până-n totalul gol, concret... şi nici un pic de osteneală:/ numai trifoi cu patru foi, lapte-n păsat, destrăbălare,/ fanfară, lux, corp de balet... şi nas pe sus, privire crudă,/ logos la degetul cel mic... într-un…
