Am o mie de muşcate în ferestre...!... Toată ziua, toată noaptea le admir, le sărut, le ud cu lacrimi, le spun şoapte şi le număr nemurirea, firi cu fir!... Delicate-s toate, toate sunt frumoase mult mai mult decât îs eu, stăpânul lor, le citesc mărturisiri despre păcate şi iertări şi…
Nu crede c-o să vină, dar cată peste zare!... Ce vrea de la zadarnic? Ce vrea de la neant? Ce-aşteaptă de la Cerul/Principiu arogant, de la Eternul cinic şi hâd "care pe care"? Mai bine-ar zice: gata, salut, mă sui în plante decât să scriu postume în timpul vieţii, sunt…
Lumina intră-n Sine şi-ncepe să lipsească încet-încet, se-ncuie, de parcă i-ar fi frică, se face mică, mică, din ce în ce mai mică, nu se mai vede, viaţa şi moartea stau sub mască, în templul Întuneric la suflet şi la faţă, real/prezent (?) în susul şi-n josu-nchipuirii şi al minciunii…
Hau du iu du, madam?... E mult de când nu te-am văzut. Să ştii c-am fost plecat (cincizeci de ani) la pomul lăudat. Te rog să-mi spui pe loc: ce ai de gând? Am fost şi n-am învins. M-am plictisit tot scuturând. Cădeau numai omizi. Am prins doar câţiva fluturi…
Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov cu dumitriţe de atunci, când toate cele multe erau cestea toate pe cărarea dinspre gara cea măruntă şi uitată în lumina puţintic-a lămpii(sticlei) afumate! Bună fie-ţi dimineaţa cum atunci, în ochii fetei care se ducea la gară să aştepte-un tren de noapte încărcat cu bună…
Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]: es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar îmbătrâneşte papagalu-n colivie... şi eu degeaba-mbătrânesc în calendar! Silabisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis, cestei minuni să-mi cer oleacă de iertare!... Nu i-am cerut, n-am ascultat-o şi…
Pur şi simplu (la mormântul doamnei Virginia Bordeianu, fie-i ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Noiembrie 2014
E pur şi simplu-(n lume) când arătura-i gata şi vii vin cu seminţe (degrabă)-n buzunare... când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare, oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata!... Nu din seminţe-s toate... şi sfinte, şi păgâne? nu zicem: du-o (doamne)-n ţinutul cu verdeaţă?... nu credem (totdeauna) că cineva…
Ne despărţim... (năprasnic!)... în silabe, în seara asta, ori mai stăm întregi, să cadă întunericul pe casă, gramatical, încet, fără de legi? cu timpul meu ş-al tău într-o clipită, vrei despărţire grabnică, la geam, ori vrei să facem praf din veşnicie... şi moartea să ne strige cu: sesam, deschideţi, sunt…
Porneşte Judecata...!... El... (Jur al Ne/Fiinţei/ şi pată a Luminii şi chior şi surd şi mut)... dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!... (văd viaţă lungă-n iaduri şi moarte-n rai aud!...) Sinus pătrat de Zero-i un cosinus de Toate?!... Departe-s de plecare s-aproape sub călcâi, vreau dreapta plecăciune a…
Poate vine noaptea bună, straşnic vine, ca o zână a-ntunericului...ştiu, niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!... O păstrăm...să o avem pentru-n târziu? ori o dăm de-a rostogolul cât durează şi-o valsăm (printre săruturi) până când nu mai pleacă toată ziua, şi rămâne, şi-o s-avem aceeaşi noapte pe pământ? Straşnic vine…
Vecernii lungi şi grele ridică rugăciune şi slavă spre cutia cu milă şi izbândă...!... Începe vânătoarea aceea, de himere: un ochi pândeşte prada şi unul o descântă! Sunt multe? sunt puţine?...Sunt lacom, mi se pare că nu-mi ajung o viaţă...şi trag pe săturate rafale de cartuşe umplute cu nectaruri, zic…
Odă bibicului nemuritor (o pânză bulevardieră pentru Neculai Petrache, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Octombrie 2014
Te salut fără milă, monşer Neculai... eşti focar de tandreţe, depozit de pace, cămară cu dulce şi acru, cu tot...!... Tu n-ai fugi/încolo! tu ai hai/încoace! Ai câine, ai mâţă...şi ai papagal... ai doamnă suveică, dă-n clocot şi tace, îţi umple borcane cu suflet, cu vis...!... Tu n-ai fugi/încolo! tu…
Sclav la fereastră (un vis în alb pentru Vasile Muche, la mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Octombrie 2014
Eu implacabil: viscol zvârcolindu-şi nemernicul abis de vis în alb, pe aşteptarea razei care gându-şi alene/cade-(n) taina unui psalm! Să poată cine vrea o răsplătire?... Târziu de trist, năuc de dor sub geam când creşte mirt pe rochia subţire, încet de blând, şi regicid, şi calm! Să poată cine ştie-o…
Până unde, până când... (la mormântul lui Toni Marcu... odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Octombrie 2014
Moto: "Continuare-n stânga... Invers: acelaşi sens/ al unui joc multiplu de fulger sapiens,/ retină înainte şi înapoi de când/ crăpase coaja pietrei pe cel mai alb cuvânt!// Imagine voalată de ochi şi timp întors:/ înghit singurătatea din josul cel mai jos,/ mă-ndepărtez de mine în susul cel mai sus.../ şi…
Bună seara, bună seara, doamna mea!... cade umbra, cade noaptea...!... Cineva parc-aşteaptă cu lumină, într-o poartă... poate vine, poate stă şi poate-l iartă! Poate-l iartă de plecări pe lung, pe lat, pe nisip ne/mişcător, ne/numărat, poate-l roagă să rămână într-o carte nedescrisă până dincolo de moarte! Bună seara, bună seara,…
Dumnezeu este de unul singur, însă nu se cunosc amănunte, nu se ştie exact... numai Poetul se vede unic şi are viitorul în spate, imobil şi intact. Deoarece totul curge şi râde şi plânge pentru că dinţii cuvintelor muşcă definitiv, cum nişte monştri dintr-o vioară... rareori Poezia se opreşte la…
O defecţiune perfect descompusă (morfologia şi sintaxa iubirii)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Octombrie 2014
Sintaxa mea frumoasă, de ziuă şi de noapte, eşti doamna poeziei de-o mie de lumini, eşti singura din care cuvintele-mi dau viaţă... te rog, vino acuma, urgent, să mă declini! Căci mi-i morfologia defectă fără tine... te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi şi mi-ai lăsat, frumoaso,…
Ce bună e ziua duminică, bună-i când trece cu toamna prin meri, prin gutui şi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua, să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui: doamnă duminică, sfântă duminică, zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i? hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă!… tu-i…
Ce toamnă, zic: frumoasă, criminală, se/duce, umple sufletul cu spini…!… aşa s-alege pulberea şi scrumul din lampa mea cu zece aladini! Aşa se surpă visul din castelul plin cu ilene, zmei şi făt-frumoşi, aşa cad caii verzi şi tac pe vale, pe deal, mâncaţi de lupi majestuoşi! Văd…a rămas o…
când cade semnul crucii cu fruntea în ţărână şi steaua se îneacă pe malul celălalt poetul limpezeşte izvoare de fântână spărgându-şi trist ulciorul cu ochi de diamant şi cumpene-n uitare şi ciuturi înnoptate prea multe rugul iernii privighetori a vrut le mângâie venera cu braţe retezate plecarea până-n casa cu…
Noaptea viselor lungi (dictare de la Dumitru Florin Enache, in memoriam)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 17 Octombrie 2014
şi tot stăm şi tot stăm de atunci pân-acum cu privirea pe jos şi pe sus şi pe drum poate vii să ne spui cele zece porunci şi tot stăm şi tot stăm de acum pân-atunci tot privim tot privim de acum înapoi poate vii să fumăm o ţigară de…
Ochiul din altă lumină (pentru Carmen Grigorescu, dinspre Eric Hamilton)
Scris de Ion Zimbru Joi, 16 Octombrie 2014
Moto: "Înclin să cred că ai dreptate/ când spui orice despre eternitate!" (Consilier de Taină) Cuvânt...dinspre linişte, slugă şi rege aşteaptă şi tremură, poate mai plouă... Doar ochiul din altă lumină-nţelege un ţipăt de pasăre ruptă în două! S-apropie îngerii dinspre cuvinte, pedeştri şi trişti ca fântânile moarte... Va fi…
Şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer! A vrut să-mi dea...mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi…
Hai, pleacă!...acolo-s cuvintele mele, din care-am zidit paradis şi prăpăd... hai, du-te şi dă-le lumină prin lacrimi şi nu te uita nici o clipă-ndărăt! Hai, pleacă!...aici-s ruinele vieţii din care-am mâncat şi-am băut până când nimic n-a rămas din amar şi din dulce, din timpul şi spaţiul minciunii să sânt!…
