Bună ziua până-n seară,/ când răsare noaptea bună, cea mai bună dintre sfetnici,/ dintre luminaţii care îmi arată drumul(calea)/ spre liman, spre ţărmul unde luna plină-i mult mai goală,/ şi mai nouă, şi mai mare... şi citim (pe ea) desene/ cu iubiri şi nume rare, cu (de)multul (ne)muririi/ smulse din…
Cu lumea-n spinare (moldo/venire pentru învăţătorul Ion Victor Răşcanu, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 17 Noiembrie 2014
Pe linia vieţii din palmele voastre alunecă sarea, alunecă grâul...!... Toţi sunteţi eterni (cu globule albastre) şi pietre pe care mai curge pârâul! Iar singurătatea vi-i cal de povară, vă umblă (prin poduri) stafii elegante...!... Nu vreţi să ajungă (pământul) de-ocară când sufletul vostru se mută în plante! Şi trec…
Prima şi ultima viaţă (câteva cuvinte pentru doamna Tincuţa Boza, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 15 Noiembrie 2014
Vreau să profit de ocazia primei tale vieţi şi să-ţi aduc aminte câteva gânduri şi câteva icoane... în câteva cuvinte: drumul până la gară şi până la trenul care nu mai a/duce nimic, drumul până la moara care nu mai umblă nici pe căldură, nici pe frig...!... şi fuga înaintea…
Când va să-nceapă floarea prin salcâmi şi-n grâuri ciocârlia va să-nceapă, am să mă-ntorc să-ţi spun că n-am uitat cum niciodată nu a fost degrabă, cum nici târziu n-a fost...şi cum a fost frumos, mult mai frumos ca-n veşnicie, cu-atâtea mori de dor şi mori de vânt, pe care nimeni…
Bună fie-ţi dimineaţa,/ Ziuă întomnată...!... cred că (nu) a fost odată/ (cam) ca niciodată, nu a fost să (nu) se-ntâmple/ ori să (nu) se ştie cum nu creşte grâul dacă/ n-are ciocârlie, cum îşi rugineşte raza/ cercul dacă n-are ţânc şi ţâncă, loc de joacă,/ roată şi cărare...!... Cum păcatul…
Am visat că stai la drumul mare, în rochie de mireasă lungă până dincolo de închipuire, şi frumoasă, până dincolo de frumoasă! Se făcea că trece pe lângă tine toată lumea alcătuită din strâmbi şi drepţi, dar nu te întreabă nimeni de ce stai, pe cine aştepţi! Şi se mai…
Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea de Joi!... cică umbra depărtării/ vine înapoi, umbra tocmai de atuncea,/ umbra ce-a rămas împietrită pe cărarea/ primului meu pas înspre gara unde vine/ trenul şi mă ia într-o lume fără umbră,/ care nu-i a mea, care n-are nici o noimă/ şi nici cap-compas, n-are…
Am o mie de muşcate în ferestre...!... Toată ziua, toată noaptea le admir, le sărut, le ud cu lacrimi, le spun şoapte şi le număr nemurirea, firi cu fir!... Delicate-s toate, toate sunt frumoase mult mai mult decât îs eu, stăpânul lor, le citesc mărturisiri despre păcate şi iertări şi…
Nu crede c-o să vină, dar cată peste zare!... Ce vrea de la zadarnic? Ce vrea de la neant? Ce-aşteaptă de la Cerul/Principiu arogant, de la Eternul cinic şi hâd "care pe care"? Mai bine-ar zice: gata, salut, mă sui în plante decât să scriu postume în timpul vieţii, sunt…
Lumina intră-n Sine şi-ncepe să lipsească încet-încet, se-ncuie, de parcă i-ar fi frică, se face mică, mică, din ce în ce mai mică, nu se mai vede, viaţa şi moartea stau sub mască, în templul Întuneric la suflet şi la faţă, real/prezent (?) în susul şi-n josu-nchipuirii şi al minciunii…
Hau du iu du, madam?... E mult de când nu te-am văzut. Să ştii c-am fost plecat (cincizeci de ani) la pomul lăudat. Te rog să-mi spui pe loc: ce ai de gând? Am fost şi n-am învins. M-am plictisit tot scuturând. Cădeau numai omizi. Am prins doar câţiva fluturi…
Bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov cu dumitriţe de atunci, când toate cele multe erau cestea toate pe cărarea dinspre gara cea măruntă şi uitată în lumina puţintic-a lămpii(sticlei) afumate! Bună fie-ţi dimineaţa cum atunci, în ochii fetei care se ducea la gară să aştepte-un tren de noapte încărcat cu bună…
Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]: es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar îmbătrâneşte papagalu-n colivie... şi eu degeaba-mbătrânesc în calendar! Silabisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis, cestei minuni să-mi cer oleacă de iertare!... Nu i-am cerut, n-am ascultat-o şi…
Pur şi simplu (la mormântul doamnei Virginia Bordeianu, fie-i ţărâna uşoară!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 03 Noiembrie 2014
E pur şi simplu-(n lume) când arătura-i gata şi vii vin cu seminţe (degrabă)-n buzunare... când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare, oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata!... Nu din seminţe-s toate... şi sfinte, şi păgâne? nu zicem: du-o (doamne)-n ţinutul cu verdeaţă?... nu credem (totdeauna) că cineva…
Ne despărţim... (năprasnic!)... în silabe, în seara asta, ori mai stăm întregi, să cadă întunericul pe casă, gramatical, încet, fără de legi? cu timpul meu ş-al tău într-o clipită, vrei despărţire grabnică, la geam, ori vrei să facem praf din veşnicie... şi moartea să ne strige cu: sesam, deschideţi, sunt…
Porneşte Judecata...!... El... (Jur al Ne/Fiinţei/ şi pată a Luminii şi chior şi surd şi mut)... dă traistă cu Păcate şi traistă cu Iertare!... (văd viaţă lungă-n iaduri şi moarte-n rai aud!...) Sinus pătrat de Zero-i un cosinus de Toate?!... Departe-s de plecare s-aproape sub călcâi, vreau dreapta plecăciune a…
Poate vine noaptea bună, straşnic vine, ca o zână a-ntunericului...ştiu, niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!... O păstrăm...să o avem pentru-n târziu? ori o dăm de-a rostogolul cât durează şi-o valsăm (printre săruturi) până când nu mai pleacă toată ziua, şi rămâne, şi-o s-avem aceeaşi noapte pe pământ? Straşnic vine…
Vecernii lungi şi grele ridică rugăciune şi slavă spre cutia cu milă şi izbândă...!... Începe vânătoarea aceea, de himere: un ochi pândeşte prada şi unul o descântă! Sunt multe? sunt puţine?...Sunt lacom, mi se pare că nu-mi ajung o viaţă...şi trag pe săturate rafale de cartuşe umplute cu nectaruri, zic…
Odă bibicului nemuritor (o pânză bulevardieră pentru Neculai Petrache, La mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Octombrie 2014
Te salut fără milă, monşer Neculai... eşti focar de tandreţe, depozit de pace, cămară cu dulce şi acru, cu tot...!... Tu n-ai fugi/încolo! tu ai hai/încoace! Ai câine, ai mâţă...şi ai papagal... ai doamnă suveică, dă-n clocot şi tace, îţi umple borcane cu suflet, cu vis...!... Tu n-ai fugi/încolo! tu…
Sclav la fereastră (un vis în alb pentru Vasile Muche, la mulţi ani!)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Octombrie 2014
Eu implacabil: viscol zvârcolindu-şi nemernicul abis de vis în alb, pe aşteptarea razei care gându-şi alene/cade-(n) taina unui psalm! Să poată cine vrea o răsplătire?... Târziu de trist, năuc de dor sub geam când creşte mirt pe rochia subţire, încet de blând, şi regicid, şi calm! Să poată cine ştie-o…
Până unde, până când... (la mormântul lui Toni Marcu... odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Octombrie 2014
Moto: "Continuare-n stânga... Invers: acelaşi sens/ al unui joc multiplu de fulger sapiens,/ retină înainte şi înapoi de când/ crăpase coaja pietrei pe cel mai alb cuvânt!// Imagine voalată de ochi şi timp întors:/ înghit singurătatea din josul cel mai jos,/ mă-ndepărtez de mine în susul cel mai sus.../ şi…
Bună seara, bună seara, doamna mea!... cade umbra, cade noaptea...!... Cineva parc-aşteaptă cu lumină, într-o poartă... poate vine, poate stă şi poate-l iartă! Poate-l iartă de plecări pe lung, pe lat, pe nisip ne/mişcător, ne/numărat, poate-l roagă să rămână într-o carte nedescrisă până dincolo de moarte! Bună seara, bună seara,…
Dumnezeu este de unul singur, însă nu se cunosc amănunte, nu se ştie exact... numai Poetul se vede unic şi are viitorul în spate, imobil şi intact. Deoarece totul curge şi râde şi plânge pentru că dinţii cuvintelor muşcă definitiv, cum nişte monştri dintr-o vioară... rareori Poezia se opreşte la…
O defecţiune perfect descompusă (morfologia şi sintaxa iubirii)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Octombrie 2014
Sintaxa mea frumoasă, de ziuă şi de noapte, eşti doamna poeziei de-o mie de lumini, eşti singura din care cuvintele-mi dau viaţă... te rog, vino acuma, urgent, să mă declini! Căci mi-i morfologia defectă fără tine... te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi şi mi-ai lăsat, frumoaso,…
