* Angajaţii de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Tg.Bujor sunt disperaţi * Bani de salarii nu sunt decât până în martie * Veniturile proprii pe anul trecut - înjumătăţite de ger * Anul acesta nu se mai primesc subvenţii pentru agricultură şi nu se ştie dacă va mai putea fi lucrată via *
Alături de oţelul de la Combinatul Siderurgic, vinul „Dealurile Bujorului” era un brand al Galaţiului, cunoscut în toată ţara. Acum praful şi pulberea s-a ales de el. IAS-ul de la Tg.Bujor a murit şi, odată cu el, s-a dus şi renumele vinurilor din această regiune.
În mod surprinzător, vinul bun se mai produce în continuare la Tg.Bujor la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV), însă resursele acestei instituţii nu sunt pe deplin valorificate, din cauza îngrădirilor legislative.
În timp ce suntem intoxicaţi în comerţ de vinuri contrafăcute, la preţuri exorbitante, pe motiv că actualii producători sunt dispuşi doar să se îmbogăţească, SCDVV Tg.Bujor - pentru că nu deţine o linie proprie de îmbuteliere - este nevoită să vândă, cu mult sub preţul pieţei, vin curat.
Acest vin este realizat pe baze ecologice, care este comercializat sub alte denumiri şi ajunge să nu mai semene deloc cu ceea ce a fost la început. Spre disperarea oamenilor de la SCDVV, care pun suflet în fiecare strop.
Lupta pentru supravieţuire
Însă oricâtă iscusinţă şi dragoste se depune, în fiecare an, pentru îngrijirea celor peste 400 de hectare de viţă de vie şi apoi, pentru producerea licorii miraculoase care dezleagă inimile şi limbile, oamenii de aici trebuie să se gândească şi la supravieţuire.
Cum legile şi condiţiile nu le sunt favorabile, vinul produs după principii ştiinţifice şi cercetări îndelungate este vândut cu 1,4 lei uneia dintre cunoscutele companii producătoare de şampanie şi băuturi alcoolice dulci.
Ceea ce ajunge la noi de la această companie e cu totul altceva decât a ieşit pe poarta SCDVV. Chiar rămâi şocat că produsele respectivei companii au avut de fapt la bază o asemenea materie primă.
Nu mai descoperi nimic din dulceaţa adunată de bobiţele pârguite la soare pe dealurile Bujorului şi nimic din echilibrul nobil perfect pe care-l avea băutura iniţial, protejată ştiinţific de alterarea pe care i-o aduce trecerea timpului.
Un proiect pentru o linie de îmbuteliere, respins
„Nu ne convine nici nouă să vindem fără nici măcar să ne scoatem banii investiţi în producţie. Dar nu avem propria linie de îmbuteliere şi nici dreptul legal de a comercializa şi desface pe piaţă băutura. Suntem îngrădiţi de legi”.
„Cum suntem subordonaţi Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice ˝Gh. Ionescu Siseşti˝, primim bani cu ţârâita, doar prin subvenţii sau proiecte de cercetare”.
„Niciodată nu s-ar investi într-o linie de îmbuteliere. Anul trecut, am încercat să obţinem finanţare printr-un proiect european pentru o microlinie de îmbuteliere”.
„Am depus toată documentaţia, dar am fost respinşi fără nicio justificare. Fondurile sunt limitate şi, dacă nu ai pe cineva în comisie, nu ai şanse. Mai ales noi, cei din oraşe mici. Bineînţeles, au câştigat tot bucureştenii”, ne spune contabila-şefă Sultana Benea (FOTO 3).
„Nu ştim cum vom supravieţui, suntem disperaţi”
Conform legii 45/2009, SCDVV este societate care se autofinanţează, nu primeşte bani de la stat decât pentru subvenţii şi pentru proiecte de cercetare.
„Până acum, a fost bine. Am produs suficienţi struguri şi vin care, chiar şi vânduţi la preţ mic, ne-au ţinut în viaţă. Bani pentru cercetare vin foarte puţini. De exemplu, anul trecut nu am primit nimic, pentru că ştiţi că bugetul Cercetării a fost de 0,23 la sută din PIB”.
„În 2010 va fi şi mai rău. Am înţeles că bugetul Cercetării va fi şi mai mic, iar dacă nu primim nimic nici acum, vom muri. Avem bani de salarii numai până în luna martie”.
„Ne-a lovit ghinionul anul trecut, că nici producţia la noi nu a fost bună, am scos la jumătate cât într-un an normal, pentru că a dat un îngheţ foarte târziu care a compromis via”.
„Aşa că veniturile proprii au fost puţine. Şi mai trist e că anul acesta nu mai primim nici subvenţii pentru tratamentele fitosanitare, nici pentru motorină. Banii pentru motorină nu au venit nici anul trecut, deşi subvenţia s-a acordat”.
„Sperăm să-i primim măcar anul acesta. Nu ştim cu ce vom face lucrările de primăvară, tăiatul, legatul, întinsul corzilor. E un an de mare cumpănă pentru noi. Nu ştim ce vin vom scoate în toamnă”.
„Am înţeles că până şi societatea care cumpăra de la noi nu ne va da anul acesta decât 1 leu pentru litru. Ceea ce ar fi o pierdere enormă. Nu ne rămâne decât să facem ca şi colegii noştri de la Institutul de Piscicultură, să dăm Guvernul în judecată”.
„E o măsură disperată, dar nu ştiu dacă ne-ar rezolva problemele. Murim încet, dar sigur”, ne spune necăjită Sultana Benea.
Medalie de aur în 2008
Nu se poate să mergi la o societate de vinuri, fără ca expertul să te îmbie să-i guşti „comorile”. Şeful secţiei de cercetare, dr. biolog Aurel Ciubucă (FOTO 4), se laudă cu soiurile şi vinul obţinut în mod ştiinţific.
Suntem ademeniţi de aroma, culoarea, limpezimea, dulceaţa şi cântecul vinului curgând în pahar. Muscat Ottonel dulce, şarbă demi-dulce sau Fetească Regală - un vin sec. Pe alese. Iubitorii de vin roşu se pot delecta cu un Merlot sec produs pe principii ecologice:
„Avem un proiect cu SCDVV din Iaşi în producerea acestui Merlot ecologic. Nu folosim pesticide sau alte chimicale puternice. În combaterea dăunătorilor mergem doar pe metodele tradiţionale şi capcane de avertizare cu feromoni, produse de Institutul de Chimie din Cluj”.
„Am îmbuteliat manual câteva sticle de Merlot, dar le ţinem pentru ocaziile rare când avem cumpărători la noi aici. Cum v-am spus, nu putem desface produsele pe piaţă”, ne spune Aurel Ciubucă.
Gustăm şi nu ne vine să credem că există aşa vin la numai 10 lei sticla. Dacă ar ajunge să fie dat prin reţeaua de supermarketuri cu siguranţă s-ar dubla.
În timp ce importăm produse ieftine şi de proastă calitate, cu adaosuri de zahăr, coloranţi şi alte „vopsele”, statul nu se sinchiseşte să investească în producerea şi cercetarea unui vin de calitate, o tradiţie de zeci de anii fiind aici, la Tg.Bujor, pe cale de dispariţie.
E păcat, pentru că SCDVV a avut şi rezultate remarcabile la diferite concursuri de specialitate.
În 2008, când încă cercetarea primea finanţare cât să rămână pe linia de plutire, SCDVV Tg.Bujor a câştigat medalia de aur la un concurs internaţional cu „Prinţesa Covurluiului” - un Riesling Italian foarte dulce, obţinut fără adaosul niciunui gram de zahăr, doar dulceaţa poamei mângâiată îndelung de soare, până la stafidirea boabei, când licoarea obţinută prin astfel de magie nu poate fi decât esenţă de vin.
Am plecat de la Târgu Bujor cu o strângere de inimă. Avem noi românii un talent inconfundabil de a ne distruge tezaurele şi tradiţiile. Pentru că vinul bun este legat de istoria acestor locuri. O istorie acum pe cale de dispariţie.
