mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă
dintre toate substantivele pe care
le-am întâlnit între depărtare şi acasă,
şi le-am stat umilit la picioare (!!!)
mi-a spus cineva că te-a văzut odinioară,
cu capul pe genunchi, ca o aşteptare
unde nu vine nimeni să-ţi spună: domnişoară,
numai dumneavoastră puteţi să-mi răspundeţi la întrebare (!!!)
mi-a spus cineva că stai la fereastră
şi plângi pe muşcata furată tocmai atunci,
când am bătut şi am zis: dumneavoastră
trebuie să-mi dăruiţi noaptea poeziilor calde şi lungi (!!!)
mi-a spus cineva că eşti pregătită să pleci
unde se ascund fluturii când plouă,
unde reginele stau foarte frumos lângă regi
şi se joacă încet, de-a nebunii, cu mâinile amândouă (!!!)
drumul e foarte lung între depărtare şi acasă,
mult mai lung decât între răsărit şi apus (!!!)
mi-a spus cineva că eşti cea mai frumoasă
dintre toate plecăciunile, dar nu ştiu cine mi-a spus (!!!)