Gheorghe Caruz (FOTO), omul de afaceri brăilean care vrea să se extindă mai mult în Galaţi, e de părere că mulţi dintre clienţii români sunt insuficient informaţi atunci când vine vorba despre calitatea alimentelor produse în România şi despre modul în care ar putea funcţiona economia dacă acestea s-ar cumpăra în defavoarea celor importate.
„Avem ceva dat de Dumnezeu: gustul cărnii româneşti, care este unul deosebit. Dacă mănânci o porţie, cu siguranţă vei mai mânca încă una, pentru că nu te vei putea abţine. În schimb, carnea adusă din străinătate este fadă, are un gust de iască”, spune omul de afaceri brăilean.
Modelul consumatorului neamţ
„Când am fost în Germania, am ieşit la un restaurant împreună cu alţi oameni de afaceri de acolo. Eu am comandat un suc american, în timp ce toţi localnicii cu care eram la masă au cerut sucuri germane. I-am întrebat atunci pe oameni de ce nu mi-au spus şi mie să comand la fel, crezând că ce beau dânşii e cel mai bun”.
„Domnule, mi-au spus, nu e cel mai bun suc, dar e al nostru, fabricat în Germania, iar banii rămân la noi în ţară. Dacă bem sucuri americane, banii pleacă în America”.
„Am simţit nevoia să îi felicit. La noi e exact invers, românul spune: de ce să iau de la un român de-al meu, să-i fac eu lui burta mare?”, spune omul de afaceri brăilean.
„Prima firmă românească în Germania am deschis-o eu. Aveam nevoie atunci de nişte bani, iar un director român care lucrase deja vreo 20 de ani în străinătate m-a dus la o bancă”.
„Am vorbit cu oficialii băncii, am cerut 10.000 de mărci, iar la plecare am primit un plic cu toţi banii. Am semnat pentru ei şi am plecat. Banca a avut de câştigat din această afacere pentru că toate afacerile mele din zonă le-am desfăşurat prin unitatea respectivă”.
„La noi mi-ar fi spus: ˝Cine eşti tu, ca să-ţi dau bani?˝ Şi nu mi-ar fi dat de la început”, constată Gheorghe Caruz.
Cum de produsele străine sunt mai ieftine?
„Mulţi mă întrebau cum de reuşesc străinii, cu costuri de producţie mai mari, să vândă în România mai ieftin decât noi. Faptul că ei au subvenţii ascunse e mai presus de orice discuţie: preţul de producţie al produsul din carne este mai mare decât cel de vânzare”.
„Dar, în acelaşi timp, toate firmele au profit. Cum credeţi că se poate face aşa ceva, dacă nu prin subvenţii ascunse? Revenind: cum vând ei atât de ieftin la noi?”
„Vă dau un exemplu: acum câţiva ani, muşchiul de porc costa, în magazinele din Danemarca, 85 de lei kilogramul: 60 de lei mergeau la producător şi 25 de lei la comerciant. La noi era 25 de lei aceeaşi marfă: 20 de lei ai mei şi 5 lei ai producătorului. În Danemarca toţi erau mulţumiţi, la noi nici eu, nici comerciantul”.
„Iată mecanismul: ei produceau, să spunem, 10.000 de tone de produs pe an. Vindeau doar cât să fie rentabili, iar restul era pentru dumping eventual în România, la un preţ mai mic decât cei 25 de lei”.
„Altceva nu aveau de făcut cu carnea. Ca să o bage în congelator ar fi trebui să plătească refrigerarea ori asta înseamnă cheltuieli suplimentare şi nejustificate”, conchide omul de afaceri.
