Val de scumpiri la materialele de construcţii

Val de scumpiri la materialele de construcţii
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Creşterea euro în raport cu leul şi majorarea de TVA aruncă în aer ce a mai rămas din piaţa construcţiilor * Unii furnizori au notificat distribuitorii gălăţeni de materiale de construcţii în legătură cu noi majorări de preţuri de la 1 august * Într-o economie haotică, strategia societăţilor din domeniu se reduce la „scapă cine poate” * În lipsa unor proiecte imobiliare sau de infrastructură majore, clientelă cu buzunarele din ce în ce mai goale *

Vremurile în care depozitele de materiale de construcţii primeau comenzi de zeci de milioane de lei vechi de la un singur client par a fi îngropate definitiv de criza economică. Acum, pentru o comandă mai mare de zece milioane de lei „se face semn în calendar”.

„Lumea nu mai are bani”, „nu se mai construieşte ca altădată”, „au rămas multe proiecte în aer”, „piaţa a fost dată peste cap” – sunt  reacţiile pe care le primeşti vizavi de piaţa de construcţii dacă stai de vorbă cu deţinătorii de depozite de pe bd. George Coşbuc, un veritabil Wall Street gălăţean în materie de „bursă” a betoanelor, varului sau al gresiei şi faianţei.

Mituri pe piaţa construcţiilor

Din capul locului ni se spune că aşa-zisele scăderi de preţuri la materialele de construcţii sunt un mit.

„Se mai trezeşte câte unul care spune că uite, dom*le, e criză, scad preţurile! Nu-i adevărat! Într-adevăr, este criză, toată lumea încearcă să ţină preţurile într-o marjă rezonabilă pentru client, însă ce se uită este că majoritatea produselor sunt din import, iar creşterea euro a dus imediat la scumpiri. Unde mai pui beleaua cu creşterea de TVA de la 19 la 24 la sută”, ne explică Gina Stoican, de la Gira Intercom SRL.

Într-adevăr, din datele deţinute de Asociaţia Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR), dintr-o piaţă de aproximativ 5,2 miliarde de euro cât a fost, la nivel naţional, anul trecut, pe segmentul la care ne referim, 70 la sută au fost materiale din import şi doar 30 la sută au fost produse autohtone.

Colac peste pupăză, unii dintre distribuitori au fost deja notificaţi de furnizori că, de la 1 august, va urma un nou val de scumpiri. Partea proastă este că, fluctuaţiile de preţuri sunt derutante pentru clienţi, unii dintre ei preferând chiar să renunţe la proiectele pe care le aveau iniţial.

„Păi, vine omul, şi vede astăzi un preţ, iar săptămâna viitoare alt preţ. Şi, normal, că întreabă: da’ ce faceţi, azi aşa, mâine altfel? Îşi face o socoteală acasă şi vede că nu i se mai potriveşte când ajunge să cumpere materiale!”, ne spune la rândul său, Aurel Tomiţă, de la Demat Cons.

Dacă ar fi să comparăm preţurile de anul acesta cu cele de anul trecut, la materialele de bază pentru o construcţie, diferenţele devin evidente. Cea mai mare creştere este la fier-beton, unde s-a ajuns la 2,7 lei/kg, cu 50-60 la sută mai mult ca anul trecut.

Dar preţurile au sărit cu vreo 30 la sută şi la polistiren, unde un bax ajunge în medie undeva la 34 lei, dar şi la var, unde creşterea a fost de 15-20 la sută - un sac de patru kg, de exemplu, este vreo 4,5 lei.

Strategii de criză

În prezent, grosul clientelei depozitelor de materiale de construcţii este format din micii meseriaşi sau „simplii cetăţeni” care doresc să-şi facă mici amenajări prin casă.

„Oamenii sunt mai strâmtoraţi, acum vine şi reducerea asta cu 25 la sută a salariilor, nu prea mai ştii azi ce te aşteaptă mâine. Sunt mulţi care vin acum şi iau materiale de două milioane, mai vin peste o săptămână, două, să mai ia ceva, până adună tot ce le trebuie. Cam asta-i: un var în casă, un parchet, mai schimbi ceva pe la instalaţii”.

„Asta-i: lumea nu se mai aruncă, pentru că, de unde nu-i, cu ce să faci? Sunt unii, vai de ei, care nu mai au nici ce să mănânce, le-a intrat sărăcia în casă, de unde să-şi pună gresie sau faianţă? Întâi să ai ce să mănânci, apoi te gândeşti ce mai poţi să faci!”, interpretează în manieră proprie nea Tomiţă „meandrele concretului” din economia noastră de piaţă.

Fie că vorbim de depozite mai mari sau mai mici, toată lumea este de acord că e cam de greu să-ţi fixezi astăzi vreo strategie de piaţă. „Noi am încercat să ne fidelizăm clienţii oferindu-le marfă de calitate, să-i consiliem, să le mai dăm un sfat, ne spune un specialist din zona de marketing”.

„Clienţii încearcă astăzi să se limiteze la strictul necesar, dar chiar şi în aceste condiţii trebuie ţinut cont că «suntem prea săraci să ne cumpărăm lucruri ieftine»”.

„Mai bine, când facem o investiţie, să o facem cum trebuie, să nu ne trezim peste un timp că trebuie să băgăm alţi bani, poate mai mult, pentru a reface o lucrare”. 

Unde dai şi unde crapă

Unii furnizori sau distribuitori de materiale de construcţii au mers pe la începuturile crizei pe ideea de a ţine preţurile cât mai jos, mizând în condiţiile unei marje de profit mai mici pe rulaje mai mari.

Din păcate, adâncirea crizei, stoparea majorităţii proiectelor imobiliare, lipsa unor lucrări de infrastructură mai consistente au însemnat condamnarea unor firme de pe piaţa construcţiilor.

Rulajele nu au fost chiar atât de mari pe cât se spera, fiscalitatea s-a accentuat, comenzile s-au restrâns şi nici în prezent vremurile nu se anunţă prea bune.

„S-a ajuns în situaţii atât de absurde, încât am ajuns să ne bucurăm că, la inundaţii, am avut cerere de nisip – dădeam câte o Rabă de 16 tone pe zi, folie de polietilenă şi saci de rafie. Spuneţi dumneavoastră dacă-i normal aşa… În ce hal am ajuns, de am ajuns să supravieţuim din răul altuia”, ne zice cu amărăciune unul dintre comercianţi.

Mai în glumă, mai în serios, pentru perioada iulie – august, distribuitorii de materiale mai mizează pe „stranierii” ce lucrează „afară” şi care, pe timpul verii, se întorc pentru a continua munca la casele începute în anii din urmă.

Chestiunea este însă că şi pe acest segment vânzarea nu mai este la nivelul de altădată. Cert este că, pentru a face faţă vremurilor tulburi, atât furnizorii de materiale de construcţii, cât şi distribuitorii au tendinţa de a fixa preţurile la un nivel care să dea siguranţa acoperirii costurilor.

„În prezent, practic, este foarte greu să-ţi faci un plan de viitor, să te gândeşti când, cum se termină criza asta. Mai toată lumea merge pe ideea că trebuie să supravieţuiască şi cam la asta se opreşte toată «strategia»…”, ne mărturiseşte Gina Stoican.

Jumuliţi cu acte în regulă

Nu în ultimul rând, un lucru asupra căruia mai toată lumea ţine să tragă un semnal de alarmă este fiscalizarea excesivă şi valul de controale cu care se confruntă comercianţii.

„Vine inspectorul de la instituţia X sau Y şi spune: cu ce poţi să ajuţi statul, că-i criză, şi trebuie bani la buget! Şi nu pleacă până nu te jumuleşte măcar de cinci milioane de lei. Dar pe noi cine ne ajută? Că legislaţie nu, credite nu, lucrări nu, măsuri anti-criză nu”, ne spune unul dintre distribuitori.

Potrivit APMCR, piaţa materialelor de construcţii va scădea în acest an cu 15-20 la sută faţă de anul trecut. Şi uite aşa, din domeniul construcţiilor, care ar trebui să fie o „locomotivă” în orice economie, criza tinde să devină mai degrabă o regulă decât o excepţie.

Citit 1424 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.