Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” TRECUT PREZENT ÎN VIITOR (de/spre Alb)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp –

unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb

 

gata să-mi (s)pună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic –

un fel de ne/văzută contra/stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig

 

şi gata să-mi arate cât de mare-i/ deşertăciunea cestui alb tăcut

şi-nveşnicit cu sufletul vioarei/ în dansul ultim chiar de la-nceput

 

ce frumuseţe singură şi lungă/ până la capăt şi îndeajuns

şi pentru cei ce cred că n-or s-ajungă/ merinde ale marelui ascuns

 

şi nu-i singurătate mai frumoasă/ decât în albul cest nepieritor –

lumină prinsă într-un întuneric/ dintr-un trecut prezent în viitor

 

glasul vioarei tremură extatic,/ încet, copleşitor ş-aproape stins –

începe să se vadă – pur şi simplu/ şi negru – nimbul marelui învins

Citit 5637 ori Ultima modificare Vineri, 19 August 2022 19:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.