* Deşi Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Tg.Bujor nu a mai primit subvenţii, cu eforturi disperate, recolta s-a făcut * Culmea ironiei este că nu are cine să o culeagă * Munca la negru a diminuat simţitor numărul sezonierilor * Directoarea Cristina Simion se teme că în ritmul în care merge culesul, nici în decembrie nu se termină treaba *
Nu-mi amintesc să fi înotat vreodată prin talazuri de viţă-de-vie, aşa cum mi s-a întâmplat la Societatea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie (SCDVV) din Tg. Bujor. Oriunde te-ai uita în cele patru puncte cardinale, butucii se întind cât vezi cu ochii.
Dacă îţi cobori privirea mai aproape, printre frunzele creţe, inima ţi se umple de arome şi culori. Negri brumaţi de Fetească neagră sau Băbească, verzui-gălbui de Aligoté, mierii-ruginii de Băbească gri, toate ne-au făcut cu ochiul şi, trecând printre rânduri, am tot ciupit câte o boabă de ici, câte una de acolo, cu papilele făcute praf de toate dulceţurile solare.
„E un an prost pentru vie”, ne trezeşte din reveria gusturilor desăvârşite directoarea de la SCDVV, Cristina Simion. „Numai 80 la sută din vie e pe rod, ce a fost pe vale a îngheţat astă iarnă. A fost o climă proastă pentru viţa de vie anul acesta. A fost atacată de mană şi noroc că ne-am înţeles cu societatea care ne dă pesticide să primim substanţele la schimb pe vin, altfel nu se făceau strugurii deloc”.
„De 11 ori a trebuit să stropim Băbeasca, pentru că e foarte pretenţioasă. De la stat nu am mai primit anul acesta niciun leu subvenţie pentru pesticide. Dacă nu reuşeam să facem troc, nu aveam struguri, aşa cum s-a întâmplat în multe alte părţi”, ne explică directoarea.
Cel mai prost an din istorie
Cristina Simion poate spune că a văzut societatea crescând sub ochii ei, fiind aici de la doi ani după înfiinţate, în 1977. I se citesc în ochi dezamăgirea şi îngrijorarea.
Nenorocirile nu vin singure, ci în grup. Întâi criza, apoi căderea pieţei vinului, an cu climă neprielnică pentru viticultură, vistierie goală, legi care întârzie să apară, hotărâri de guvern îngropate la semnat, în drumul printre ministere, salarii neprimite de două luni, chiar şi ciopârţite fiind, dar peste toate acestea un efort uriaş pentru supravieţuire. Soţul directoarei e şeful fermei unde ne aflăm şi cunoaşte fiecare centimetru din dealurile pe care le tot bate din 1978.
„E cel mai prost an de când sunt eu aici. La noi s-au făcut struguri, dar în alte părţi - nimic. A fost o bătălie pe viaţă şi pe moarte ca să avem totuşi struguri. Din asta trăim. Societatea se autofinanţează. Cum n-am mai primit bani din subvenţii, a trebuit să facem imposibilul. Ceva rod avem, dar nu avem cu cine culege…”, spune inginerul cu glasul şi ochii înecate de tristeţe.
„Munca la negru ne face mari deservicii”
Familia Simion se mândreşte că şi în acest an atât de prost la SCDVV via e bună, faţă de alte părţi, unde nu s-a făcut nimic: „Au venit maşini de la Iaşi să cumpere de la noi, pentru că până aici, în toată Moldova, n-au găsit poamă. Nu s-a întâmplat aşa ceva niciodată”, se miră directoarea.
Însă necazurile nu se opresc aici. Strugurii stau neculeşi pe butuc, pentru oamenii nu mai vor să se angajeze sezonieri: „La porumb le dă 50 de lei pe zi, plus mâncare şi băutură. Nu le mai convine să vină la noi. Din banii pe care-i primesc, trebuie să plătească şi dările la stat. Le rămâne destul de puţin. Preferă să nu muncească şi să stea la mila Legii 416”.
„Dacă în alţi ani aveam peste 300 de lucrători, acum avem doar 100. Am apelat şi la cercetători să culegem via, nu ne descurcăm. Mă tem că în ritmul acesta vom ajunge cu culesul în decembrie. Dacă dă îngheţul sau bruma, strugurii sunt compromişi. Pierdem şi ceea ce s-a făcut”, se plânge directoarea.
Încet, dar cu perseverenţă, coşurile se umplu de ciorchini grei, care cad de pe mâini ostenite. Cu toată situaţia disperată, am un sentiment de linişte: societatea e încă pe mâni bune, mâinile unor oameni a căror viaţă se confundă cu nesfârşitele şiruri de vie.
„Tot ce vedeţi aici e munca de-o viaţă a noastră şi a oamenilor de aici. Suntem ca o familie şi, dacă nu am fi pus mult suflet, de mult totul ar fi fost paragină. Dar vrem să supravieţuim”, ne confirmă directoarea.
Doar 10 la sută din fondurile necesare
SCDVV a obţinut finanţare de la minister pentru 8 proiecte de cercetare care se derulează pe perioada mai multor ani. Despre nivelul la care s-a putut ajunge, ne spune sincer directoarea:
„În primii doi ani au venit fonduri. Anul trecut, am primit doar 20 la sută din suma necesară, anul acesta numai 10 la sută. Cu ce să-ţi atingi obiectivele? Avem o monografie pe care ar fi trebuit s-o scoatem în urmă cu 3 ani, când societatea a împlinit 30 de ani. Va ieşi de la tipar abia anul acesta. Cam aşa vin fondurile la noi...”.
La sfârşitul săptămânii - vin, must şi struguri în Piaţa Centrală
Pentru că mai mulţi cititori ne-au anunţat de unde pot şi ei procura în Galaţi produse de la SCDVV Tg.Bujor, le dăm o veste bună: la sfârşitul acestei săptămâni, de Ziua Recoltei, reprezentanţii societăţii vor fi în Piaţa Centrală, cu o expoziţie cu vânzare.
Aşa vă veţi putea procura câte ceva din tot ceea ce are SCDVV mai bun: vin, struguri şi must. „Anul trecut nu am avut marfă, faţă de cererea care a fost”, ne spune directoarea, punându-şi mari speranţe şi în târgul de anul acesta.
CITEŞTE MAI MULT DESPRE SCDVV Tg. Bujor ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ A „VIEŢII LIBERE”
