* Judeţul Galaţi, creditat cu un potenţial eolian cât o centrală nucleară, abia se poate lăuda cu două centrale funcţionale * Proiectele de 5.000 MW apărute sub „zodia vânturilor” se luptă cu hăţişurile birocraţiei * Proiectul parcului eolian de la Frumuşiţa, dezvoltat de Electrica, cel mai important din judeţ * Nu este suficient să ai energie, trebuie să ai şi cum „să o verşi” în sistemul energetic *
Privite la început cu neîncredere, apoi drept „afacerea secolului”, parcurile eoliene au fără îndoială potenţialul de a deveni puncte-cheie în producerea de energie. Iar din acest punct de vedere, judeţul Galaţi pare a fi în „zodia vânturilor”, la concurenţă cu judeţele din Dobrogea.
La sud de noi, în materie de energie eoliană „jocurile au cam fost făcute”, nu prea mai este de aruncat un ac în astfel de afaceri, ba chiar a ieşit cu „scântei” pe ici, pe colo. Prin urmare, unii dintre potenţialii investitori s-au orientat şi spre judeţul Galaţi.
Asta nu înseamnă că dealurile Covurluiului sau lunca Prutului sunt second-hand. Din evaluările făcute de ANRE, după cum susţinea chiar preşedintele instituţiei, Petre Lificiu, judeţul Galaţi avea potenţialul de a produce energie pe aripile vântului cât două centrale nucleare de la Cernavodă, adică undeva la 1.400 MW.
Acest lucru ne-a fost confirmat şi de directorul Electrica Galaţi, Iulian Aramă: „Galaţiul are împreună cu Constanţa, Tulcea, Brăila, cu partea de sud a judeţului Vaslui cel mai mare potenţial eolian din ţară. Strict pe judeţul Galaţi sunt mai multe proiecte în derulare, iar din informaţiile pe care le deţin sunt deja avize de racordare pentru circa 5.000 MW putere instalată”.
Afacerile cu energie eoliană sunt, aparent cel puţin, de tipul win-win, adică din care toată lumea are de câştigat.
Investitorul nu numai că produce energie, dar obţine şi câte două aşa-numite certificate verzi pe fiecare megawatt oră produs, certificate pe care le poate tranzacţiona la 30-50 euro pe bursa de profil, valoarea terenului sare chiar şi peste 2.500 - 3.000 euro pe hectar, comunitatea locală beneficiază de venituri suplimentare din taxe şi impozite şi, la o adică, poate chiar negocia un preţ mai mic la utilităţi. Dar teoria ca teoria, practica ne omoară, iar uneori lucrurile par prea frumoase pentru a fi şi uşoare, şi bănoase.
Cine se află în frunte
Comunele cu cel mai mare potenţial eolian din punctul de vedere al dezvoltatorilor sunt Frumuşiţa, Folteşti, Corni, Griviţa, Vârlezi, Cuca, Tg.Bujor şi lista ar putea continua. Electrica se anunţă un jucător important pe piaţa energiei eoliene gălăţene, având în plan dezvoltarea la Frumuşiţa a unui parc eolian de 50 MW.
„S-a obţinut avizul tehnic de racordare, dar încă se mai lucrează la proiect, fiind în atenţia departamentului specializat pe care Electrica Bucureşti îl are în materie de energie verde”.
„Cert este că, deocamdată, proiectul de la Fumuşiţa este cel mai amplu anunţat în judeţul Galaţi şi va cuprinde în jur de 20-30 de centrale eoliene, în funcţie de deciziile pe care colegii de la Bucureşti le vor lua în ceea ce priveşte achiziţia echipamentelor”, a precizat directorul Electrica Galaţi.
Proiectul de la Frumuşiţa ar putea fi finalizat în cursul anului viitor, dar în stadii avansate se află şi proiectele derulate de Europp Energocons din Prahova şi Eximprod Buzău, ce au obţinut avize de racordare, dar mai au de obţinut avize de la mediu, armată, abia după aceasta urmând să deruleze investiţiile.
Formalităţi cu dureri de cap
Chiar dacă obţinerea vizelor necesare derulării unor proiecte eoliene pare a fi „o simplă formalitate”, în fapt nu este deloc aşa. Dovadă că, din datele furnizate de Electrica Galaţi, în momentul de faţă există doar două centrale eoliene funcţionale în judeţ, una la Scânteieşti şi una la Vânători.
Cea din urmă aparţine companiei Romstal şi a reprezentat un proiect pilot ce a însemnat instalarea unei centrale eoliene de 250 KW, investiţie ce s-a ridicat la peste 250.000 euro.
„Acest proiect pilot, iniţiat pentru a vedea cum merge acest gen de investiţii, a fost, dacă vreţi, un proiect-şcoală pentru a identifica în mod clar paşii, greutăţile care pot apărea în derularea unui astfel de proiect”, ne-a declarat Ionuţ Marin, din cadrul Departamentului de Investiţii al companiei Romstal.
Din păcate, pe parcursul acestui experiment au ieşit la iveală mai mult dezavantajele decât avantajele derulării unui astfel de proiect.
„Principalul dezavantaj este acela că, în general, astfel de proiecte sunt noi, nu numai pentru investitorii din ţară, ci şi pentru autorităţile implicate în obţinerea avizelor şi autorizaţiilor, unele dintre ele neştiind ce este de făcut”.
„Obţii un aviz, te duci cu el în altă parte, acolo constaţi că nu cuprinde tot ce trebuie şi o iei de la capăt, după care constaţi că au mai apărut nişte condiţii şi tot aşa. A trebuit să obţinem de două sau chiar de patru ori acelaşi aviz”.
„Într-o anumită privinţă, cu acest proiect eolian chiar că am avut deseori sentimentul că ne luptăm cu morile de vânt…”, ne-a mărturisit reprezentantul Romstal. Şi iată cum un vis frumos începe să dea o grămadă de dureri de cap.
În august 2009, când Romstal a început montajul centralei de la Vânători, se spera că în două, trei luni eoliana să intre în circuitul energetic. În ultimele 14 luni, două luni a durat lucrul efectiv la instalarea centralei, iar restul a însemnat birocraţie pentru obţinerea de noi şi noi hârtii.
„În prezent, centrala este funcţională, dar merge în gol până la obţinerea tuturor avizelor necesare. Sperăm ca în două luni totul să fie finalizat şi chiar să producem energie electrică…”.
„Dorinţa noastră este de a extinde acest gen de investiţii, dar desigur asta nu depinde numai de noi. Aşteptăm să ne convingem că autorităţile au învăţat câte ceva şi abia apoi vom mai vedea…”, ne-a mai declarat reprezentantul companiei.
Mai trebuie precizat că nu este suficient să produci energie, trebuie să ai şi unde „să o verşi” în sistemul energetic. Iar, în prezent, o eventuală îmbunătăţire a capacităţilor de distribuţie şi transport este asigurată de investitor pe cheltuiala proprie.
Se speră, într-un viitor destul de incert, la o finanţare guvernamentală pentru îmbunătăţirea infrastructurii şi încurajarea investiţiilor în producerea de energie verde. Deocamdată, vântul bate frunza-n codru. Desigur, acest lucru nu foloseşte prea mult nimănui.
