* O noutate: controlori de bilete fără „naşi” printre ei * Postul de Poliţie TF, de la Tg. Bujor, e în „corzi” – rămâne sau nu rămâne după privatizarea căii ferate? *
În noaptea de sâmbătă spre duminică, predare de ştafetă între CFR şi TFG. Calea ferată Galaţi-Bârlad a cunoscut, comprimată în câteva ore, o agitaţie feroviară ce a amintit de cedările teritoriale şi abandonările de localităţi.
Ca pe timp de război! Regionala CFR Galaţi şi-a retras de la Bârlad locomotivele şi două garnituri de tren, eliberând „firul”. În vagoanele de călători, luminile stinse – trenuri ce se târau, triste, spre oraşul de la Dunăre, învinse de economia de piaţă.
De partea cealaltă, ocupând „terenul”, automotoarele operatorului privat Transferoviar Grup, de la Cluj. Duminică dimineaţă, la ora 7.11, bereştenii matinali se frecau la ochi: intra în staţie o combinaţie de lumini şi de culori, „pe roate”, despre care cei neinformaţi nu ştiau ce să creadă („E un accelerat rătăcit!”, „Ăsta nu-i tren de nasul Bereştiului!”).
Alt indiciu că uniformele de ceferist urmează să fie înlocuite cu altele – cursa dinspre Fălciu-Bârlad, a Regionalei CFR Iaşi, n-a mai venit la Bereşti…
TFG, cel puţin după cum se prezintă graficul de circulaţie, a uimit publicul călător: şase perechi de trenuri Galaţi-Bârlad, cap-coadă, şi alte trei fracţionate, din care două, Bârlad-Tg. Bujor. Zvonurile despre „automotoarele lui Porumboiu” s-au dovedit a fi lipsite de temei.
Fosta linie 703 este, de 24 de ore, dependentă de deciziile ce se iau la Cluj. Sunt prevăzute inclusiv încrucişări de trenuri, după cum urmează: la Bereşti, trei (în sfârşit, se va lua rugina de pe linia a doua!); Tg. Bujor, tot trei; Folteşti, una; Tuluceşti, dacă am numărat bine, patru.
„Domiciliul” automotoarelor, la Tg. Bujor, unde a fost amenajat un dormitor pentru mecanici şi controlorii de bilete. Mecanicii? Cea mai mare parte a lor provine din rândul pensionaţilor, acum activizaţi, după câteva săptămâni de acomodare cu specificul automotoarelor şi trecerea prin verificările medicale obligatorii.
Personalul de la „Mişcare” rămâne la locul său, cu excepţia a doi impiegaţi care n-au acceptat ofertele angajatorului de la Cluj (pe o linie aproape moartă, aveau salarii de domni). Despre „naşi”.
Pentru că destui dintre ei au muls pur şi simplu CFR-ul, contribuind direct, de-a lungul anilor postrevoluţionari în special, la falimentarea liniei Galaţi-Bârlad, TFG exclude repetarea vechilor „năravuri”.
Se ajunsese, de exemplu, la Griviţa, marţea, când e zi de târg la Bârlad, când se pleca din haltă cu călătorii căţăraţi pe scări, ca toate încasările să intre în buzunarele „naşilor”.
