Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Mă opreşte din viaţă şi-mi spune:
zilele tale sunt numărate,
nu te grăbi, nu te grăbi, nu te grăbi,
nu ai nici o şansă de lumină,
chiar nu vezi că nu ai nici o şansă de moarte?
Mă opresc din oprire şi-i spun:
o, venerabilă doamnă şi scumpă judecătoare,
ce păcate (n)-am (mai) făcut
(dincolo de cele obligatorii în orice viaţă)
de mă supui la ceastă cumplită condamnare?
Mă opreşte din viaţă şi-mi spune:
nopţile tale sunt numărate,
nu ai nici o şansă de întuneric,
fii atent, fii foarte atent la steauă
cum nici nu se stinge şi cum nici nu (s)cade!
Mă opresc din oprire şi-i spun:
zilele şi nopţile tale sunt nenumărate,
şi, din păcate, crezi că ai să fii din nefericire,
văzându-mă şi râzându-mă
cum, din nefericire, n-am să mor din păcate!
