* Potrivit APIA, fermierii pot deja vinde cereale către stat, la stocul de intervenţie, cu 101,32 euro pe tonă * Aşa se vede de la Bucureşti, pentru că în teritoriu fermierii habar nu au de această prevedere * Conducerea APIA Galaţi spune că nu s-a alocat niciun leu pentru o astfel de operaţiune * „Gurile rele” spun că statul a cumpărat grâu cu un preţ peste cel al pieţei, însă doar de la nişte şmecheri din cercul Puterii *
Din păcate, a devenit o obişnuinţă ca guvernanţii să arunce, din când în când, cu câte o „petardă” care să provoace confuzie în rândul fermierilor. Periodic, ţăranii sunt ademeniţi cu promisiuni impresionate, dar neacoperite cu fapte, căci - nu-i aşa? - voturile lor contează. O astfel de promisiune, care s-a materializat doar în mintea celor de la Bucureşti, este posibilitatea ca ţăranii să vândă către stat (la stocurile de intervenţie) cerealele în excedent.
Azi o vedem, dar nu e...
Potrivit unui comunicat transmis presei de APIA în luna octombrie a anului trecut, „fermierii sau depozitarii care deţin stocuri de cereale le-ar putea vinde Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) până la data de 31 mai 2009, la un un preţ de intervenţie de 101,31 euro/tonă. Măsura de intervenţie pe piaţa cerealelor este activă din data de 1 noiembrie 2008 pentru grâu comun, grâu dur, orz, sorg şi porumb”.
În momentul în care am primit comunicatul, am crezut în corectitudinea informaţiilor şi am dat şi noi un semnal. De-abia după ce mai mulţi fermierii ne-au sunat pentru a ne spune că mult-lăudatul program nu funcţionează, ne-am dat seama că treburile sunt putrede în afacerea stocurilor de intervenţie.
Joia trecută, inginerul Ionel Nicula, directorul APIA Galaţi, instituţie care, teoretic, ar fi trebuit să deruleze deja programul, ne-a informat că până acum nu s-a achiziţionat niciun bob de cereale de la cultivatorii din judeţ şi că nici nu se va achiziţiona prea curând pentru că nu s-a dat niciun leu în buget pentru aşa ceva. Măi să fie! Ne daţi, ori nu ne daţi?
Clientelism?
Poate că investigaţia noastră s-ar fi oprit aici (asta e - nu sunt bani!), dacă nu ne-ar fi căzut sub ochi un alt comunicat al Ministerului Agriculturii (datând din noiembrie 2008), prin care ni se comunică faptul că „APIA a înregistrat o cerere de ofertă a 500 tone de grâu comun şi o cerere de ofertă a 500 tone de porumb”. Staţi aşa! Adică pentru unii sunt bani, iar pentru alţii nu? Miroase de la o poştă a clientelism!
În fine, dincolo de aceste aspecte, mai rămâne în discuţie o nebuloasă cât casa: cine şi cum acreditează spaţiile în care vor fi depozitate (nu degeaba, ci pe bani frumoşi de la stat), stocurile excedentare adunate? Potrivit comunicatului iniţial al Ministerului Agriculturii, direcţiile agricole judeţene acreditează depozitele, iar APIA le „agrează” pe cele cu care vrea să lucreze. Însă la APIA nu se ştie nimic despre această „agreere”. Ce-i drept, Direcţia Agricolă a făcut inventarierea (ne-a confirmat acest lucru directorul executiv adjunct Profira Onode), dar „lanţul” s-a oprit aici.
Vine criza!
Toate ar fi bune şi frumoase de n-am şti un lucru: previziunile europene arată că pentru 2009 ne putem aştepta la o criză de producţie la cereale, iar preţurile din piaţă ar putea creşte dramatic. În aceste condiţii, stocurile de intervenţie ar putea fi o soluţie de protecţie socială: statul cumpără grâu ieftin acum, pentru a avea rezerve pentru perioada când va fi scump. Astfel, fluctuaţiile pieţei vor putea fi ţinute sub control, la fel cum se face în Franţa, Italia sau Ungaria. Însă la noi treaba nu e funcţională, aşa cum e în celelalte state din UE!
Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, a vorbit şi el, recent, despre apariţia unei noi crize a grâului în vara următoare. „Acest excedent de cereale, mă refer la grâu, la porumb, pe care îl avem la ora actuală, se află la producători, nu poate fi vândut. Acum studiem subiectul, să vedem ce decizie vom putea lua noi şi poate că o să uzăm de ceea ce permite şi legislaţia europeană, acea intervenţie pe piaţă, prin constituirea unei rezerve. Eu sunt convins că în vară îl vom lua şi mai scump şi se anticipează, astfel, o criză”, a declarat Sârbu.
E clar, ministrul recunoaşte indirect că achiziţiile care „merg de duduie” (prin comunicate de presă) încă din noiembrie 2008, de fapt nu există! Se pare că au beneficiat de program doar nişte şmecheraşi din cercul Puterii, care au luat grâul de la ţărani cu 70 de euro tona, pentru a-l revinde imediat statului cu 101,31 euro. Poate că organele statului vor porni o anchetă pe această interesantă pistă...
* * *
Cine ar putea vinde cereale statului
Teoretic, orice deţinător al unei cantităţi de cel puţin 80 tone de cereale poate depune o ofertă la centrele judeţene APIA. În practică, însă, nu-i deloc aşa! Asociaţiile producătorilor au avertizat deja că piaţa cerealelor este într-un blocaj determinat de criza de lichidităţi a procesatorilor. În prezent, pe piaţa internă grâul se vinde pe piaţa internă la un preţ de circa 90 de euro pe tonă, aşa că achiziţiile de intervenţie ar fi chiar necesare.
Explicaţie foto: Şi totuşi, cine ia surplusul de cereale?
