Tot mai mulţi gălăţeni ni se plâng că sunt „arşi” de bănci, care pun la creditele contractate tot felul de adaosuri, sub formă de comisioane, ajustări de dobânzi, taxe şi aşa mai departe. Cum în multe cazuri aceste „indexări” la rata lunară au căpătat proporţii înfricoşătoare, ne-am gândit că n-ar fi rău să vă prezentăm un fel de îndrumar care vă poate ajuta să minimizaţi riscurile în relaţia cu banca. Ne-au fost de folos în demersul nostru informaţiile preluate din legislaţia în vigoare, dar şi din cazuistica instrumentată în domeniu de casa de avocatură „Urban”.
Legea există: folosiţi-o!
Mulţi dintre cei care se plâng ziarului că au fost „jumuliţi” de bănci se declară loviţi de fatalitate. „Asta e! N-am ce face!”, spune oamenii, cu năduf, declarând că apelează la ziar mai mult pentru a se... răcori. Ei bine, această fatalitate este o mare greşeală. De fapt, legislaţia română pune la dispoziţia păţiţilor instrumente utile.
Unul dintre cele mai „tari” instrumente de apărare a clienţilor băncilor este OUG nr 99/2006, care la articolul 117 prevede negru pe alb, următoarele: „(1) Instituţiile de credit pot derula tranzacţii cu clienţii doar pe baze contractuale, acţionând într-o manieră prudentă şi cu respectarea legislaţiei specifice în domeniul protecţiei consumatorului. (2) Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat.
Instituţiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane, ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract”.
Ce drepturi vă conferă acest articol de lege? Multe. Puteţi ataca în instanţă - invocând Ordonanţa şi articolul - orice comision, dobândă sau adaos neprevăzut în contract. De asemenea, puteţi reclama la Oficiul de Protecţia Consumatorilor orice detaliu contractual care vi se pare insuficient clarificat (avocaţii de la „Urban” au câştigat mai multe procese pe această „chichiţă”).
Practic, aveţi cu ce învinge banca, iar mai jos vă oferim şi detalii privind procedura de urmat.
Ghid de război cu banca
Dacă suspectaţi că banca procedează incorect în privinţa contractului de credit, este bine să ştiţi că pentru a avea succes în contestare trebuie să urmaţi nişte paşi.
Pasul 1: Spuneţi-le că nu-i corect!
Prima mişcare: Dacă banca nu v-a notificat modificarea de dobândă comisioane etc, trebuie să-i trimiteţi dvs. o adresă prin care să solicitaţi precizări. Cea mai importantă solicitare: ce argumente de ordin legal au stat la baza modificării şi ce calcule economice s-au făcut. În 99 la sută din cazuri, banca va da un răspuns formal, care poate fi atacat mai departe.
Pont: Nu vă lăsaţi la mâna poştei! E bine să depuneţi documentul personal şi să cereţi număr de înregistrare. Şi mai bine ar fi dacă notificarea băncii s-ar face printr-un cabinet de avocatură. O ştampilă pe cerere are impact mai mare decât credeţi.
Pasul 2: Mergeţi la OJPC!
Dacă nu ajungeţi la o înţelegere cu banca, trebuie să vă adresaţi Protecţiei Consumatorului (OJPC Galaţi are sediul la Blocul Cristal, în spatele Prefecturii) cu o sesizare scrisă, la care să ataşaţi, în copie, întrega corespondenţă dintre dvs. şi bancă. Este indicat să depuneţi actele personal şi să cereţi număr de înregistrare.
Cereţi funcţionarului de la OJPC să vă comunice care este termenul legal pentru răspuns şi să-l menţioneze sub numărul de înregistrare.
Există şi situaţia (foarte rară!) în care Protecţia Consumatorului nu vă răspunde la sesizare, caz în care puteţi chema instituţia în judecată, la contenciosul administrativ.
Pasul 3: Chemaţi-i în judecată!
Al treilea pas, după ce şi Protecţia Consumatorului v-a răspuns, dar soluţia nu vă mulţumeşte (în 80 la sută din cazuri aşa se întâmplă), vă puteţi adresa instanţei. Plângerea se depune la Judecătoria pe raza căreia aveţi domiciliul, iar în ea trebuie să precizaţi clar câteva elemente: datele dumneavoastră de identificare, datele de identificare ale băncii pârâte, ce faptă face obiectul plângerii (de regulă se invocă „înşelăciunea”) şi ce pretenţii aveţi.
Exemplu: „Solicit desfiinţarea comisionului de X la sută, deoarece nu există în contract şi obligarea băncii la plata unor daune în sumă de X lei, reprezentând daune materiale (suma), daune morale (suma) şi cheltuielile aferente de judecată (de regulă, onorariul avocatului).
Vă recomandăm să faceţi plângerea către instanţă împreună cu un avocat. Dacă decideţi să vă reprezentaţi singur, mare atenţie la un aspect: de regulă, în multe procese, băncile au admis că au procedat abuziv şi au cerut instanţei să constate şi încetarea contractului. În consecinţă, reclamanţii s-au pomenit că au încasat daune de câteva sute de lei, dar au fost nevoiţi să returneze integral împrumutul, imediat. Adică au căzut din lac în puţ!
Ca să nu cădeţi în această capcană, menţionaţi explicit în instanţă că solicitaţi continuarea contractului de credit, dar cu respectarea clauzelor lui.
În rest, vă dorim mult succes!
Explicaţie foto: Dacă nu ştiţi legea, banca vă umblă la portofel
