Foto: Ionatan Ţuţu
* Capacitatea de producţie, de la gol la preaplin * Nave asamblate pe apă şi nave electrice * Organizare draconică, riscuri minime, locuri de muncă în plus *
Dacă te uitai în Planul de politici pe 2011, Şantierul Naval Damen din Galaţi nu avea un orizont de producţie prea luminos pentru anul respectiv şi nici pentru cei următori. Mai mult, rezultatul financiar pentru 2010 nu fusese unul pozitiv, iar comenzile pentru ultima parte a lui 2011 şi mai ales pentru 2012- 2013 erau la nivel de discuţii.
De la vase mari la militare, dar şi „mici şi speciale”
Între scenariile pe care se axa în primăvara anului trecut politica dezvoltată de conducerea Damen Galaţi, două direcţii din patru păreau a fi mai promiţătoare: orientarea şantierului gălăţean pe nave militare şi de patrulare, dar şi direcţia navelor mici şi speciale, o gamă de produse subliniată ca fiind cea care „cade natural” în portofoliul Damen în ansamblu.
Având în prima jumătate a anului trecut doar 62 la sută din capacităţile de producţie încărcate de comenzi, navaliştii gălăţeni au fost deschişi la orice propunere de contract, şi-au asumat chiar o mare doză de flexibilitate, în tehnologie şi mişcarea personalului, şi au câştigat. Acum au capacităţile de producţie ocupate 100 la sută şi peste, până la sfârşitul anului, ba chiar şi o bună parte din anul viitor, primul trimestru fiind de asemenea plin.
Record de lungime şi confidenţialitate maximă
După cum ne sublinia Corina Pîrvu, purtătoare de cuvânt, Şantierul Naval Damen Galaţi poate fi acum considerat „unul dintre cele mai flexibile din cadrul grupului. Mai mult, orientarea noastră merge către nave cu valoare adăugată mare, chiar dacă gabaritul lor nu e întotdeauna spectaculos”.
Într-o parte a sa se construieşte cea mai mare navă pe care o vor lansa în ultimul deceniu, cel puţin. Este vorba de o navă destinată marinei militare olandeze. Având peste 200 de metri lungime, ea se construieşte pe secţiuni îmbinate apoi pe apă, în plutire. Altfel n-ar încăpea în docurile şantierului.
Prova navei militare olandeze
Hala refăcută a secţiei 1A seamănă mai degrabă cu un centru de afaceri sau cu o sală de aeroport. Aici se asamblează, ferită de ochii lumii, o navă al cărei contractor, o companie suedeză de transport pentru substanţe nucleare, a amuţit prin clauze de confidenţialitate orice date ar putea fi transmise presei până la lansarea oficială.
Oricum, navaliştii gălăţeni sunt foarte mândri de ce fac pentru suedezi şi se simte de la o lungime de cart că doar profesionalismul îi reţine în a ne lăsa să fotografiem vasul nuclear în plină execuţie.
Repere de ecologie în Marea Nordului
Nordicii par cei mai interesaţi de calitatea navelor construite la Galaţi. Norvegienii de la World Wide Supply, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii pentru petroliştii marini, a comandat patru nave în şantierul de la Dunăre. Ştefan Gherghe, şeful proiectului PSV (Platform Supply Vessels – nave pentru aprovizionarea platformelor) ne arată detalii din proiecte.
Navele au 80 m lungime, o greutate proprie de 3.300 de tone şi pot căra alte 1.400. Arată ca un fel de autocamioane marine, doar că sistemele lor de propulsie sunt de ultimă generaţie, Diesel electrice, cu maxim de clasă de poluare, dar şi de manevrabilitate. Două generatoare Diesel alimentează cu electricitate motoarele electrice din colţurile „benei” camionului plutitor. Fiecare electromotor acţionează o elice ce se poate roti 360 de grade pe orizontală. Aceste „propulsoare azimut”, dimpreună cu cele două elice transversale din prova navei, asigură un control aproape perfect al navei în manevrare.
PSV la lucru
Pe lângă faptul că sunt ecologice, apelând la energia electrică, navele de tip PSV sunt şi foarte stabile, inclusiv pe furtună, mişcările de câţiva cm în lateral sau înainte-înapoi fiind o joacă pentru ele. „Navele de acest tip nu sunt doar pentru transportul proviziilor, materialelor şi pieselor tehnologice la platforme, ele au şi rol de pompieri în caz de accidente, stabilitatea lor asigurând direcţionarea precisă a jeturilor de apă”, ne explică Ştefan Gherghe.
În 2008-2009, şantierul gălăţean a mai produs două nave asemănătoare pentru firma Vroon, tot din domeniul petrolier, iar mulţumirea acestor clienţi i-a adus şi renumele care l-a recomandat pentru noul contract.
Flexibilitate tehnologică şi fluxul de personal
Cine crede că asemenea „viraje” în gama de produse se pot face cu uşurinţă, se înşeală. Secţiile trebuie să se organizeze riguros şi să se comporte ca nişte companii în sine, cu termene de respectat vizavi de partenerii de pe fluxul de producţie.
Secţiuni de pupa ale navelor PSV, lucrate în poziţie inversă
Inginerul Dorin Codru, şeful secţiei 1 Cală-Bazin, e mulţumit că, după incertitudinile de anul trecut, acum are „încărcare” peste 100 la sută pentru oamenii săi. „Pe de altă parte, spune el, chiar dacă apar întârzieri pe fluxul nostru, cum a fost livrarea târzie a grupurilor mecanice ale propulsoarelor, noi trebui să nu creăm la rândul nostru întârzieri pe mai departe, pe flux, cum ar fi pentru colegii de la secţiile de montaj. Aşadar, trebuie să ne organizăm la milimetru, inclusiv prevăzând blocajele momentane”.
Damen e pe val, inclusiv la angajări
Contractele cu nordicii le-au adus gălăţenilor, pe lângă completarea peste aşteptări a registrului de comenzi, şi un necesar de personal suplimentar. Doar cele patru nave de serviciu la platforme au creat încă 200 de locuri de muncă, şi încă se mai caută ingineri de punere în funcţiune, pentru probele şi recepţiile navelor.
Cine crede că a face parte dintr-un grup înseamnă a fi doar un executant, la ordinele fratelui mai mare, se în?ală. Apartenenţa la grupul Damen aduce gălăţenilor clienţi. Le asigură şi planurile în condiţiile în care proiectarea gălăţeană a intrat într-un con de umbră. Le aduce din reputaţia olandezilor, atu la asigurarea comenzilor chiar şi în vremuri de criză. Le aduce şi bani când au nevoie, de exemplu vreo 15 milioane de euro împrumutaţi de la „centru”, pentru noua hală.
Noua hală, construită cu împrumut de la Finanţele Damen
Aduce însă şi reguli destul de stricte, bazate pe profit, în gestionarea comenzilor şi producţiei. În hale şi în vestiare aduce curăţenie, ordine, scule şi echipamente noi sau cel puţin decente. Aduce salarii sigure, ba chiar şi noi angajări. Probabil că a fi sub conducerea de la Gorinchem înseamnă mai puţină libertate care, adesea, în sensul românesc al cuvântului are şi conotaţii riscante. Dar cui îi trebuie riscuri în asemenea vremuri?
