-
* Valentin Pralea este abia la început, dar visează să devină cel mai cunoscut pălărier din ţară *
În trecut, pălăria indica statutul social al persoanei care o purta. Fără a înceta să reprezinte un semn de distincţie, pălăria a devenit un accesoriu extrem de popular în La Belle Époque, vânat mai cu seamă de femei în atelierele şi buticurile şic ale vremii. În societatea consumeristă de astăzi, aflată mereu în căutarea următorului obiect de cult, pălăria aproape a dispărut din garderoba obişnuită. Totuşi, mai sunt persoane care apreciază un acoperământ sofisticat.
Cu credinţă în aceste persoane, un tânăr de 28 de ani vrea să cultive gustul pentru pălării în bătrânul târg al Galaţilor şi să readucă la viaţă rafinatul accesoriu. Valentin Pralea şi-a amenajat un mic atelier de creaţie pe strada Domnească, lucrează la prima colecţie de pălării şi vrea să deschidă un butic cochet în centrul oraşului.
Inspirat de povestea legendarei Coco Chanel
Aventura lui Valentin Pralea în frumoasa, dar capricioasa lume a afacerilor cu accesorii a început acum câteva luni. „Prin octombrie-noiembrie anul trecut am văzut filmul «Coco avant Chanel». Producţia prezintă ascensiunea acestui designer, care a început prin a crea pălării. Inspirat de povestea ei, am început să fac schiţe de pălării”, relatează Valentin, răsfoind planşele cu desene împrăştiate în micul atelier din Domnească. Vizionara Coco este şi ea acolo, netulburată, într-un tablou, deasupra mătăsurilor şi deasupra vremurilor.
După ce a realizat prima pălărie în ianuarie, Valentin a început să lucreze la colecţia de debut, încurajat de familie, de prieteni, de potenţiale cliente şi de înaintaşul său în meşteşug. "Am luat legătura acum ceva timp cu ultimul şepcar din Galaţi, care, la 70 de ani, are un atelier în centru. M-a primit cu braţele deschise. A fost uimit de creaţiile mele şi mi-a zis că nu crede că ar mai avea vlagă să facă aşa ceva. M-a încurajat", îşi aminteşte tânărul pălărier.
Mătăsuri, danteluri, pene şi cristale Swarovski
Prima colecţie de pălării semnată Valentin Pralea va fi expusă pe 1 iunie, la Galaţi. Există deja o listă de aşteptare pentru cele 22 de piese care vor fi prezentate atunci. Ele sunt lucrate manual, din cele mai fine materiale. "Materialele le achiziţionez din Londra. Multe dintre ele sunt din texturi naturale, aduse din Filipine. Pălăriile sunt din mătăsuri, dantele, cu boruri, cu voaluri, cu pene de păsări exotice sau bătute cu pietre Swarovski", spune designerul.
Nu e de mirare, aşadar, că preţul unei pălării Pralea poate sări de 600 de lei. "O pălărie pleacă de la 100 de lei şi poate ajunge până la 150 de euro. Depinde de materialele folosite", explică Valentin. Tarifele, care nu sunt pentru toată lumea, reprezintă unul dintre motivele pentru care pălărierul lucrează, deocamdată, doar pe bază de comandă.
Vrea să redea pălăriei gloria de altădată
Un alt motiv este acela că producţia în serie este încă riscantă, în condiţiile în care afacerea este la început, iar grupul de clienţi căruia i se adresează este ezitant. "În grupul-ţintă intră femeile de la 24-25 de ani în sus, care pot purta pălării de zi, de seară, de evenimente. Din păcate, puţine sunt văzute astăzi purtând pălării", declară designerul, care promite că va lupta să schimbe această realitate. "Vreau să ajung la prezentarea din 1 iunie, nu trebuie să pierd ocazia asta, iar după aceea voi începe să lucrez la noua colecţie, o colecţie de toamnă pentru doamne şi domnişoare, dar şi pentru domni. Vor fi pălării, şepci, berete, piese care vor putea fi purtate la evenimente, dar şi piese care vor putea fi introduse în vestimenţia casual", dezvăluie Valentin o parte din planurile sale. Tot spre sfârşitul anului intenţionează să deschidă un butic, astfel încât să-şi aducă creaţiile mai aproape de clienţi.
Capitalul de start, cel puţin 2.000 de euro
Provenind dintr-o familie modestă şi fiind o fire boemă, lui Valentin Pralea nici nu i-a trecut prin cap că ar putea face o afacere din creaţia de pălării atunci când desena primele schiţe. "Viaţa mea fost cu totul alta. Am trăit într-o familie modestă. Am făcut fotografie, am fost plecat la Londra, am făcut kickboxing, am cântat hip-hop din 2001 până în 2007. Am cântat cu cei de la Codu Penal o perioadă prin ţară... Am făcut multe. Munca la pălării am făcut-o din suflet, nu m-am gândit că aş putea să fac din asta o afacere", mărturiseşte tânărul designer.
Noroc cu prietenul său, care l-a încurajat şi l-a ajutat să facă primii paşi pe acest drum. "Prietenul meu foarte bun, care deţine o fermă de animale şi păsări exotice, m-a încurajat foarte mult să-i dau înainte cu pălăriile, să privesc asta ca pe un business. Tot el mi-a finanţat achiziţia de materiale pentru prima colecţie", spune deschis Valentin.
Face rapid o estimare a cheltuielilor şi spune că este nevoie cel puţin 2.000-2.500 de euro pentru a porni o afacere în acest domeniu. "Sunt foarte scumpe calapoadele, care în Londra costă 70-125 de lire, adică 85-150 de euro", precizează tânărul.
"Ne auzim la Paris"
Creioane colorate, schiţe, mătăsuri şi plan de afaceri, toate astea erau de neimaginat în urmă cu doar câteva luni pentru Valentin Pralea. Este foarte probabil, însă, ca ele să fi coabitat vreme îndelungată în subconştient pentru că tânărul creator de pălării a făcut cunoştinţă de mic cu acul de cusut şi cu foarfecele. "Tatăl meu a fost croitor. L-am pierdut când aveam 12 ani. A lucrat la o casă de modă şi particular, făcea costume la comandă atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Când eram mic, luam resturi de material de la el şi făceam costumaşe pentru păpuşi, cu fetele. Tata a vrut foarte mult ca eu să ajung croitor, părinţii lui m-au îndrumat să devin croitor. A durat foarte mult să mă regăsesc în treaba asta. A fost o revelaţie şi chiar aşa se va numi prima colecţie, «Revelation»", mărturiseşte Valentin.
Ca să ajungă aici, el a studiat istoria pălăriilor şi meşteşugul croitoriei. Planul său este mai grandios: vrea să extindă gama de accesorii şi să deschidă un studio de concept modă şi de styling. Până atunci, vrea să intre în contact cu un designer de pălării consacrat. "Singurul din ţară pe care îl ştiu este Cristiana Dragomir, din Bucureşti. E renumită. O detronez eu peste câţiva ani. O să veniţi din nou aici, dacă nu ne auzim la Paris", încheie, râzând, Valentin Pralea.
