Vă întrebaţi, probabil, de ce ţăranii români au mari probleme cu rentabilitatea. Răspunsul este simplu: pentru că aşa (prost!) au negociat cu UE autorităţile române. Sistemul de subvenţii din interiorul UE este o batjocură la adresa ţăranilor noştri, care sunt victimele unei crase inechităţi economice.
În acest moment, ţăranul român plăteşte pe îngrăşăminte, motorină, tractoare, seminţe, piese de schimb etc, la fel ca fermierul francez, spaniol sau italian. Însă primeşte din partea Uniunii Europene doar a treia parte din subvenţia pe care o primeşte francezul, italianul sau spaniolul.
Cum pe piaţa produselor agricole concurenţa este directă, e evident că românul nu poate coborî preţul la fel de jos ca ţăranul francez. Acesta din urmă are la dispoziţie de trei ori mai mulţi bani din subvenţii, deci îşi permite luxul să dea grâul cu 100 de euro pe tonă. Românul nu poate asta pentru că ar însemna să dea faliment.
Soluţia e simplă: ori UE plăteşte ţăranilor români aceeaşi subvenţie ca în Vest, ori ne permite să instituim bariere vamale. Intuiţia ne spune însă că nu se va întâmpla nici una, nici alta şi că în 3-4 ani vom ajunge să depindem sută la sută de mâncarea de import...
