Majorarea preţurilor la energie - carburanţi, gaze naturale şi electricitate - a „contaminat” tot lanţul economic * Gigacaloria va exploda în plină iarnă * Coşul alimentar zilnic, îngreunat de efectele secetei şi ale contractelor anticipate * Producătorii, între creşterile de preţuri şi puterea de cumpărare scăzută a clienţilor
Gălăţenii au fost prinşi în această toamnă într-un veritabil „Lanţ al scumpirilor” în care, fie că vorbim de utilităţi sau de produsele alimentare de bază, preţurile au devenit din ce în ce mai apăsătoare. La cererea cititorilor „Vieţii libere” am prezentat în ultimele zece zile evoluţiile preţurilor pe anumite categorii de produse, iar acum suntem în măsură să prezentăm şi un tablou de ansamblu al cauzelor reale care au dus la aceste scumpiri şi ce ne aşteaptă în viitor.
Vârful icebergului
Scumpirile din luna septembrie sunt, din păcate, doar vârful icebergului într-un proces ce va continua în lunile şi chiar în anii următori. Cauza principală o reprezintă scumpirea energiei, fie că ne referim la carburanţi, gaze naturale sau energie electrică. În ceea ce priveşte carburanţii, distribuitorii de pe piaţa internă se aliniază preţurilor de pe piaţa internaţională. Şi cum piaţa internaţională a crescut în acest an cam cu 17 la sută la benzină şi 27 la sută la motorină, şi preţurile pe piaţa internă au sărit considerabil. Benzina bate deja spre 7 lei/litru şi a devenit aproape un produs „de lux”! Dar la capitolul scumpire a energiei, ANRE a dat frâu liber în septembrie şi la creşterile de preţuri la gaze naturale (10 la sută pentru clienţii industriali, 5 la sută pentru clienţii casnici) şi electricitate (unde 15 la sută din piaţă a fost liberalizată, ceea ce înseamnă o creştere de 2-3 la sută pentru consumatorii non-casnici). Un lucru pe care guvernanţii uită să-l pomenească sau vorbesc despre el mai pe şoptite este acela că vor urma şi alte valuri de scumpiri ale energiei, în virtutea procesului de liberalizare atât a pieţei gazelor naturale (ce se va finaliza în 2014 - clienţi industriali, 2017 - clienţi casnici), cât şi a pieţei energiei electrice (2013 - agenţi economici, 2017 - clienţi casnici)!
Ultimul plăteşte pentru toţi
După principiul dominoului, scumpirea energiei se repercutează în tot lanţul economic. Pe partea industrială, de exemplu, gaze naturale mai scumpe înseamnă costuri mai mari ale gigacaloriei pentru gălăţeni. Romgaz scumpeşte gazul, Electrocentrale scumpeşte agentul termic furnizat Apaterm, iar Apaterm va transfera majorarea în facturile locatarilor de la bloc. Dar în acest „lanţ trofic” al gigacaloriei, în care gălăţeanul de rând se află pe scara cea mai de jos sau, mai bine zis, pe cea mai scumpă, problema majoră este cea a unui sistem centralizat de termoficare intrat în metastază. Pierderile pe reţele sunt imense, instalaţiile de producere şi distribuire a agentului termic sunt în mare parte învechite, datoriile „istorice” generează blocaje la Electrocentrale şi Apaterm, iar ultima dintre ele este intrată în insolvenţă şi nu mai are puterea financiară nici măcar pentru a asigura reparaţiile curente. Unda de şoc a creşterii facturilor s-a pus deja în mişcare, iar după parcurgerea circuitului birocratic, gălăţenii vor fi, probabil, înştiinţaţi spre sfârşitul anului că întreţinerea îi va costa mai mult.
Produse „exotice” pentru buzunare goale
Scumpiri la carburanţi, gaze şi electricitate se regăsesc şi în coşul alimentar zilnic, pentru că energia înseamnă în ultimă instanţă transport, procesare etc. Dar în cazul alimentelor mai intervin şi alţi factori, precum efectele secetei, precontractele cu fermierii, evoluţia pieţei internaţionale, orizontul de aşteptare privind evoluţia economiei. Agricultura din acest an a stat sub semnul secetei şi prin urmare am avut fie culturi arse de soare, fie culturi irigate la costuri adesea extrem de mari. O parte dintre culturile de legume au fost calamitate, iar unele sortimente au ajuns să fie deja de-a dreptul „exotice” în pieţele gălăţene. Pe de altă parte, mai bine de două treimi din scumpiri au mai degrabă legătură mai puţin cu seceta şi preţurile la producători şi mai mult de lanţul nesfârşit de intermediari care umflă, adesea, la unison preţurile. Dar efecte ale secetei s-au transmis şi în sectorul zootehnic. Furaje mai scumpe, dar şi energie mai scumpă au însemnat costuri mai mari pentru procesarea cărnii. În plus, unii dintre producători reproşează că, adesea, autorităţile române sunt „mai catolice decât Papa” când vine vorba de normele europene care impun restricţii în activitate, dar când vine vorba de facilităţi cum se acordă în alte ţări UE toată lumea dă înapoi. Preţurile pe piaţa cărnii au crescut cu 20 la sută, dar vânzările unor producători au scăzut şi cu 40 la sută. Aşa se face că, pe fondul creşterii preţurilor imposibil de susţinut prin puterea de cumpărare a clienţilor, multe societăţi din domeniul cărnii au ajuns în pragul falimentului.
Scumpiri pe pâine
Un fenomen asemănător cu cel de pe piaţa cărnii îl întâlnim în panificaţie. Preţurile de producţie au crescut, dar fabricile încearcă, totuşi, să ţină preţurile cât mai puţin modificate. Asta şi pentru că mediul concurenţial este mai puternic, iar o piaţă odată pierdută este greu de recâştigat. Cel mai probabil, preţurile vor avansa cu paşi mici, cu alinieri de preţuri mai puţin sesizabile, dar implacabile. Tensiunile de pe piaţa grâului s-au transmis şi pe piaţa seminţelor de floarea-soarelui. De frica secetei, marii procesatori s-au angajat în contracte anticipate şi la preţuri de 600 de dolari/tonă. În unele judeţe, precum în Galaţi, floarea-soarelui a avut de suferit pe 40-60 al sută din suprafaţă, însă per ansamblu, la nivel naţional, situaţia nu fost chiar atât de neagră. Dar… preţurile au fost deja aruncate, iar procesatorii încearcă să-şi acopere cheltuielile suplimentare din contracte transferându-le în preţuri. Producătorii mai mici se aliniază la preţurile celor mari şi aşa litrul de ulei a ajuns să bată în magazine chiar şi spre 9 lei/litru.
Pentru lunile imediat următoare nu par a veni vremuri prea blânde cu buzunarele noastre. Dincolo de aspectele strict economice, precum alinierea unor preţuri la anumite materii prime, scumpirea unor servicii, seceta etc., va mai interveni şi efectul electoral. Tensiunile politice din ultimele luni au dus temele economice în planul doi, cu toate efectele păguboase de rigoare. În prag de iarnă ne paşte o nouă rundă de confruntări politice puse nu sub semnul încercării de a găsi soluţiile cele mai potrivite din ieşi din criză, ci mai degrabă al polemicilor sterile. Desigur, acest lucru ne va costa tot pe noi, simplii clienţi.
