Menarom P.E.C. împlineşte astăzi cinci ani de când a fost preluată de grupul P.E.C. şi, în acelaşi timp, cinci ani de când s-a repus pe picioare. Asta în ciuda faptului că, în toată această perioadă, economia a traversat o criză cu efecte năucitoare asupra multora dintre unităţile locale de producţie. La începutul anului 2007, Menarom era una dintre fabricile gălăţene pe care scria faliment. A urmat, însă, aşa cum susţine actuala conducere, o perioadă plină de investiţii, care, în scurtă vreme, au dat roade.
"Fabrica era la pământ, trecuse şi printr-o privatizare nereuşită, nu se mai investise în această unitate de 25 de ani. Dotările erau la nivelul anilor '80 şi ne confruntam şi cu o criză de personal. În timp, însă, cu multă răbdare, consecvenţă şi cu investiţii atât în utilaje, cât şi în forţa de muncă, am reuşit să repunem Menarom pe picioare. Am avut o politică financiar-contabilă foarte prudentă şi ne-am dovedit a fi foarte serioşi", explică succesul Menarom P.E.C. directorul Vergiliu Vals. Acesta a mai adăugat că unul dintre cele mai importante aspecte ale revenirii fabricii a fost constanţa investiţiilor. "În total s-au învestit aproximativ şase milioane de euro, ceea ce înseamnă peste un milion în fiecare an. Practic, tot profitul realizat a fost reinvestit", spune Vergiliu Vals.
Conducerea Menarom P.E.C. nu se mulţumeşte, însă, cu atât. Politica de investiţii va continua, în paralel cu pregătirea viitoarei generaţii de muncitori. "Din păcate, în acest moment, peste 75 la sută din personal este în vârstă şi va ieşi curând la pensie. Este motivul pentru care am făcut deja parteneriate cu două instituţii de învăţământ preuniversitar, colegiile «Paul Dimo» şi «Aurel Vlaicu», precum şi cu Universitatea «Dunărea de Jos», în ideea de a asigura schimbul de generaţii", mai spune directorul companiei.
Supărarea cea mare a conducerii este legată de faptul că economia gălăţeană nu este într-o perioadă foarte fericită. "Din păcate, în ultimii ani, autorităţile locale pur şi simplu au consemnat dispariţia multor fabrici. Au fost nişte simpli cronicari. Nu e nicio plăcere pentru noi să devenim o oază într-un deşert, pentru că această ariditate din jurul nostru nu are cum să nu ne afecteze", este de părere Vergiliu Vals.
