- Pentru că cea mai mare baltă din judeţ, Brateşul, este o simplă mlaştină, statisticile legate de acvacultură în Galaţi sunt dezastruoase
Bălţile Galaţiului mai mult ocupă teren decât produc peşte. Mai puţin de o treime din suprafaţa totală de luciu de apă din judeţ este folosită în scop comercial, adică produce peşte de acvacultură. Nici nu se putea altfel, de vreme ce balta cu cea mai mare întindere din zonă, Brateşul, este pur şi simplu abandonată. Pe lângă Brateş, alte câteva iazuri au parte de exact aceeaşi soartă, fiind în acest moment simple mlaştini producătoare de broaşte şi ţânţari.
Potrivit datelor puse la dispoziţie de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură filiala Moldova, cu sediul la Galaţi, suprafaţa totală de luciu de apă din judeţ este de aproximativ 3.200 de hectare. Cum lacul Brateş deţine peste 65 la sută din suprafaţa totală, adică în jur de 2.100 de hectare, rezultă că în judeţ cea mai mare parte din luciul de apă este cel mult o crescătorie neoficială de mormoloci. Doar câteva bălţi mai mici, cu suprafeţe de la 50 la maximum 200 de hectare se dovedesc a fi viabile în producţia de peşte. Pe de o parte pentru că sunt suprafeţe mai uşor de exploatat şi, pe de altă parte, pentru că au încăput pe mâna unor investitori ceva mai pricepuţi. Iată lista completă a bălţilor din judeţ, cu suprafeţele aferente şi cu precizarea dacă se mai practică sau nu acvacultura în acest moment. Datele sunt cuprinse şi în infograficul alăturat.
Bălţile pentru acvacultură
Brateş. Este cea mai mare mlaştină din judeţ, cu o suprafaţă de 2.100 de hectare. Anul 2008 a fost ultimul în care s-a mai recoltat ceva peşte. De atunci se aşteaptă concesionarea către un investitor care să repună pe picioare cea mai mare "fabrică de peşte" din Galaţi.
Vlădeşti. Tot o mlaştină, dar ceva mai mică. Are 256 de hectare şi nu mai produce peşte cam din anul 2010. Ca şi în cazul Brateşului, se caută un concesionar priceput.
Şovârca. Situată în localitatea Oancea, cu o suprafaţă de 168 de hectare, este una dintre puţinele bălţi care mai contează în acvacultura gălăţeană.
Mălina. Este în coasta Galaţiului şi are 127 de hectare. În acest moment este exploatată şi este chiar un exemplu de cum se poate face acvacultură şi pescuit sportiv.
Pepiniera Brateş. Aparţine Institutului de Cercetări Piscicole, iar cele 182 de hectare sunt exploatate.
Cotul Chiului. Situată în localitatea Folteşti, cu o suprafaţă de 50 de hectare, este exploatată de Institutul de Cercetări Piscicole.
Lozova. Cele 198 de hectare de luciu de apă (am inclus aici şi Balta Potcoava) din marginea localităţii Braniştea produc peşte şi oferă şi relaxare pentru pescarii sportivi.
Maţa Rădeanu. Aparţine Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS), iar cele 121 de hectare sunt exploatate atât pentru acvacultură, cât şi pentru pescuitul sportiv.
Bălţi mici, pentru pescarii sportivi
În afară de marile suprafeţe de luciu de apă destinate acvaculturii, în judeţul Galaţi mai există o serie de bălţi pe care proprietarii sau concesionarii le folosesc pentru agrement. Corod (aproximativ 65 ha), Nămoloasa (aproximativ 50 ha), Cotoroaia (aproximativ 20 ha), Stoicani, Vânători, Sat Costi sau Zătun, cu suprafeţe de câteva hectare oferă pescarilor sportivi şansa de a prinde peşte. Unele în sistem catch&release ("prinde şi eliberează"), altele care dau posibilitatea păstrării a câteva kilograme.
Interesant este că peste 90 la sută dintre bălţile Galaţiului, atât cele pentru acvacultură, cât şi cele pentru pescuitul sportiv, au doar specii paşnice, cum ar fi crapul, carasul, sângerul sau novacul. Accidental, în aceste iazuri se mai pot prinde şalău, ştiucă sau somn.
