În combinat începe lupta pentru salarii. Azi se dă startul negocierii Contractului Colectiv de Muncă din 2013

Scris de Rodica Mişcalencu

Vineri, 16 Noiembrie 2012 00:00

Foto: Foto: Bogdan Codrescu

• * Sătui de bonusuri, siderurgiştii aşteaptă o creştere a salariilor de bază, care nu au mai fost majorate din 2008, cu excepţia anului 2011 * Patronatul pregăteşte apărarea de revendicările liderilor sindicali, ascunzându-se din nou în spatele “situaţiei dificile de pe piaţă” * Lupta dintre organizaţiile sindicale este, poate, mai încrâncenată decât cea pe care ele urmează să o poarte cu managementul

Criza

Suntem, încă, în criză. O spun, periodic, instituţiile financiare internaţionale şi publicaţiile economice europene. În octombrie, Asociaţia Mondială a Oţelului spunea că, după creşterea uşoară a pieţei oţelului la începutul lui 2012, perspectivele s-au înrăutăţit din nou în vară, iar “Financial Times” prognoza o scădere a comenzilor de oţel până în 2014 pe fondul crizei datoriilor din Europa şi a încetinirii economiei mondiale.

Administraţia ArcelorMittal Galaţi nu a încetat o clipă să vorbească despre criză în ultimii patru ani, punând pe seama ei toate măsurile nepopulare pe care le-a luat, de la opriri sau închideri de capacităţi de producţie (Cocseria în 2009 sau activitatea de producere a pieselor mecanice în 2012), până la îngheţări salariale şi şomaj tehnic în primii doi ani de criză, reduceri anuale de personal şi restrângeri ale programului de lucru anul acesta. “Unitatea noastră, asemeni altor producători de oţel, este într-o situaţie prelungită de supracapacitate (se poate produce mai mult oţel decât se poate consuma, n.r.), iar piaţa nu dă semne de îmbunătăţire. Această stare cere măsuri rapide şi precise de adaptare, ale căror unic scop este să ne asigurăm că vom continua să producem oţel la Galaţi”, declara compania în vară, înainte de a face publice noi rezultate negative în Europa, unde producţia proprie a scăzut cu 5,9 la sută şi pierderile s-au adâncit cu 303 milioane de euro până în toamnă.

Criza a fost confirmată chiar şi liderii sindicali din combinat, fie şi numai cu jumătate de gură. “E adevărat că este criză, dar ea este accentuată şi de managementul prost şi interesat al combinatului. Pe de o parte, acesta a ţinut sus preţurile la oţel şi clienţii au plecat spre Asia. Pe de altă parte, a ţinut societatea în dezechilibru ca să poată şantaja Guvernul în scopul obţinerii unor facilităţi, cum ar fi energie ieftină”, a declarat liderul sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber, în ajunul negocierilor.

Energia

Energia a rămas un subiect delicat pentru combinatul gălăţean. Rămas fără un furnizor stabil încă din primele zile ale anului, când contractul avantajos cu Hidroelectrica a expirat, siderurgicul nu a găsit între timp niciun alt furnizor şi a fost nevoit să cumpere energie de pe o zi pe alta, la suprapreţ, cheltuielile suplimentare îndepărtând compania de obiectivul zero pierderi, urmărit anul acesta.

Managementul a emis semnale către Guvern, spunând că situaţia periclitează sustenabilitatea afacerii, în condiţiile în care Combinatul este unul dintre cei mai mari consumatori de energie din ţară – un avertisment dur, odată decriptat: “Dacă nu primim energie la un preţ convenabil, ne facem bagajele!”. Mesajul este cu atât mai îngrijorător, cu cât el este transmis în împrejurări nu tocmai fericite – Mittal a închis combinate întregi din Occident în urma pierderilor repetate, ce l-ar împiedica să facă asta şi în România?

Salariile

Două sunt elementele care ţin sigla ArcelorMittal cocoţată pe combinatul din sudul Moldovei. Primul este poziţionarea geografică. Cu ieşire la Marea Neagră pe Dunăre, siderurgicul gălăţean are avantajul transporturilor ieftine – pe apă – de materie primă şi de produse, spre deosebire de combinatele din Franţa, de exemplu, care se aflau la sute de kilometri de coastă.

Al doilea element este forţa de muncă ieftină. Un siderurgist din România încasează lunar câteva sute de euro, în timp ce un coleg din Occident ia câteva mii de euro. Însă ceea ce pentru patronat este un avantaj, pentru muncitori este un handicap, accentuat de o masă sindicală dezbinată de o ură viscerală şi de o legislaţie găunoasă şi lipsită de forţa pe care i-o poate oferi susţinerea salariaţilor.

Sub aceste auspicii încep negocierile salariale din combinat, pentru anul viitor. La mijloc se află circa 8.000 de oameni care, aşa cum spun sindicatele războinice din Europa, nu au produs această criză şi care aşteaptă să le crească salariile, după ce îngheţările repetate şi scumpirile în cascadă i-au împins la limita sărăciei.