Moto: "sunt bolnav şi nu-ţi pot scrie
cât sunt de bolnav eu ţie"
(Cezar Ivănescu)
Nu mai am ce să iau, nici de unde să iau,
nu mai am ce să dau, ce să zic...nimănui...
mă întorc unde-ai fost...şi te rog, dacă eşti:
hai, doamnă livadă, hai să facem gutui!...
Ce frumos mă lăsai să mă uit până când...
câte frunze şi flori, deodată, pe crengi,
câte păsări în zbor şi în cântec şi-n cuib...
şi ce vis...cum se văd şi regine şi regi
cu pocale, cum vin să-şi culeagă nectar...
şi săracii cum ştiu să-şi răstoarne-n priviri
linişti nalte şi lungi, linişti verzi şi adânci...
ce frumos ne lăsam să te mir, să mă miri!...
Uite, vin chiar acum...nu mai stau în prezent,
nu mai strig viitor...doar atât cer să-mi spui:
vrei să stăm în trecut, fără timp, fără loc,
să ne dăm cu păcat şi să facem gutui?
