Aleluia! (pastel sardonic pentru pian şi candoare în sol bemol major)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mulţimea de icoane (din spatele oglinzii)

mă strigă la-nceputuri, mă vindecă de toate

păcatele pe care le-am adunat (o viaţă)

sub Ordinul Himerei... acum, nu se mai poate

risipă de uitare-n v(i)ers cu picioare lungi,

alunecare-n multul candorii de atunci!

 

Mulţimea de iluzii (din gândurile-arare)

îmi fac (fără sfială, râzând) atâtea semne

de hai încoace (astăzi) fiindcă e devreme

să te a/duci încolo... mi-i frică să mă-ndemne

la-ntoarcere în gheara prezentului mărunt,

în care nu se poate să-nvăţ dacă (mai) sunt!

 

Mulţimea de silabe (din jurul cestor jururi

căzute în smerenii şi-n zări crepusculare)

îmi huruie auzul şi îmi sfărâmă văzul

cu spiritul şi mintea-n genunchi... şi fiecare

încearcă (fără noimă) ademeniri cu Sus

din bâiguiri viclene, din sunt(uri) care nu-s!

 

Mult sau puţin (şi bine!?) de colo până colo

se poartă şi-mi arată cum (mintenaş) căţuia

destramă şi alungă din astea şi din alea...

cum peste toate sună (sardonic) Aleluia!?...

gata, porniţi cărarea (cu mine) spre-nceputuri,

să stau încet şi zero... bătut de vânt şi fluturi!

Citit 7517 ori Ultima modificare Luni, 25 Februarie 2013 14:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.