Anul trecut, la Galaţi nu prea au „mers” râmele * Are însă trecere hrana pentru… tarantule, şopârle şi ţestoase: viermişorii de făină
Humusul produs de râme este cel mai bun îngrăşământ organic cunoscut, în timp ce gunoiul fetid, purtător de boli, ne cotropeşte! Americanii apelează la râme ca să se salveze de gunoi, transformându-l în îngrăşământ în agricultură, horticultura, eco-cultură, silvicultura, legumicultură! La Galaţi, râmele lui Florin Condurache - „hibrid roşu de California” (Eisenia foetida – fetidă adică, spus pe latineşte) pot ronţăi până şi bumbacul, pot produce îngrăşământ, nu sunt bune numai pentru undiţă, cum ai crede! Anul trecut gălăţeanul, care încearcă să trăiască din această afacere neobişnuită, a luptat din greu cu dezinteresul celor care pescuiesc la muscă ori la mămăligă ori îşi scot râma cu degetul din pământ, iar deţinătorii pepinierelor de stat îşi fertilizează solul clasic şi mai scump, afacerea trenează. Practic, peste iarnă, Condurache şi-a lăsat de capul lui metrul său cub de râme sau cât o mai fi rămas pe fundul ţarcului cu pământ, nu le-a mai hrănit: iarna nu se pescuieşte, pas cumpărători! Ceva interes încă mai stârneşte cu viermii de făină – buni pentru hrana insectivorelor „de casă”. Viermi de făină, pentru colecţionarii de tarantule, păianjeni d-ăia veninoşi, mortali! (n-o să vă vină să credeţi, există, câţiva tineri se aprovizionează cu viermişori pentru hrana lor de la producătorul gălăţean) sau de şopârle gecko – cele care nu închid ochii nicicând…
Ungurii sunt mai buni decât noi la râme!
L-am găsit pe întreprinzătorul în vârstă de 40 de ani la telefon. Spune că a găsit pe Internet date despre creşterea râmelor şi s-a apucat de treabă. Nu a fost greu şi nu a investit mult. A pornit de la câteva râme „americane” cumpărate de la un crescător din ţară. A făcut un ţarc de lemn, a pregătit pământ şi a pus râme, de parcă ar fi pus ciuperci. Mâncăcioasele înghit orice, în afară, bineînţeles, de metal ori plastic. Le dă frunze, paie, bălegar de vacă sau oaie, până şi bumbac. Spune că în Australia gunoiul se compostează, nu se aruncă, ca la noi, în Dunăre, şi acolo râmele sunt folosite. În SUA, deşeurile organice, chiar şi unele sintetice, sunt descompuse pe scară largă de către râme. Este şi o afacere profitabilă. La noi, nu! Ungurii, spune gălăţeanul, sunt cu mult înaintea noastră până şi la râme. "Munceşti un an şi nu scoţi mulţi bani… Nici nu cumpără mulţi… Trebuie să nu le bată soarele, să nu îngheţe – de, e cald în California! În vreo trei luni, dublezi cantitatea iniţială – râmele sunt hermafrodite, se înmulţesc prin ouă, dar mi-ar trebui 5-600 mp! Nu vă mint, am cam dat faliment…”
