„Comunitatea le taxează mai mult pe femei decât pe bărbaţi pentru modul de exprimare, pentru modul în care se îmbracă sau cum se comportă în public”
Calea de la Bereşti la topul celor mai influente femei de afaceri din România a fost, pentru Maria Grapini, o poveste de succes cu care puţini se pot mândri. A pus bazele celei mai mari fabrici de confecţii din ţară, a devenit un simbol al antreprenoriatului feminin, a fost aleasă la conducerea unor asociaţii profesionale şi patronale. A făcut pasul şi spre politică, iar acum este deputat şi ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism. Despre toate acestea, în interviul în exclusivitate acordat de Maria Grapini ziarului „Viaţa liberă”.
- Aţi trecut din postura de om de afaceri în cea de ministru. Nu aveţi, pe undeva, sentimentul că aţi intrat în gura lupului?
-Este, într-adevăr, o mare diferenţă. În prima lună am fost cel puţin surprinsă de diferenţa foarte mare între procedurile de lucru dintr-un sistem privat şi cele din administraţia publică. Greutatea care există – fie că vorbim de mediul privat sau de administraţia publică - este aceea de a ordona lucrurile, de a avea rezultatele raportate la timp. Timpul, din punctul meu de vedere, este esenţial în ecuaţia eficienţei. Am găsit şi oameni minunaţi, dar din păcate au fost foarte mulţi din unele instituţii care s-au supărat când le-am atras atenţia, inclusiv public, că nu lucrează profesionist.
- Dincolo de asta, lumea, în general, nu are o părere foarte bună despre clasa politică…
- Sigur, în momentul în care intri în clasa politică şi în Guvern, eşti cumva tratat global, în funcţie de proiectele şi rezultatele clasei politice în ansamblu, nu ca un întreprinzător care se poate remarca prin rezultatele individuale. Eu mi-am asumat acest lucru, mi-am pus cariera profesională la bătaie încercând – şi sper să reuşesc – să nu mă molipsesc de nimic din ce nu-mi plăcea la clasa politică şi administraţia publică, ci, mai degrabă să fac eu un transfer al eficienţei managementului privat şi în politicile publice.
- Mediul privat şi mediul politic par, adesea, a fi pe poziţii ireconciliabile…
- Acum trebuie să vedem la ce tip de politician ne raportăm. Dacă alegem – chiar dacă nu sunt foarte mulţi – politicieni care mai întâi şi-au făcut o carieră profesională solidă - întreprinzători, avocaţi, medici, ingineri etc - şi după aceea au început să facă politică, atunci, da, acest tip ce politician nu este departe de ceea ce vreau eu să fac acum. Cu astfel de persoane se poate găsi un limbaj comun, înţeleg cum se întâmplă lucrurile în mediul privat şi înţeleg cum să facă politicile publice. Cei care nu au o recunoaştere profesională, care nu au lucrat niciodată, care au intrat în politică doar pentru căpătuială, nu vor înţelege niciodată ceva. Acesta este şi motivul discrepanţei între ce trebuia să se facă în aceşti 23 ani în materie de politici publice şi ce s-a făcut.
- Care a fost cel mai mare risc pe care vi l-aţi asumat, pe de o parte ca om de afaceri, pe de altă parte ca politician?
- Lucrul care mă frământă tot timpul este acela de a nu pierde încrederea mediului privat, din care am plecat şi care creează acum o presiune pe mine, pentru că are o aşteptare foarte mare de schimbare. Şi, desigur, există şi riscul de a nu căpăta încrederea echipei cu care lucrez în Guvern sau în minister că măsurile cu care venim sunt fezabile. Ce-mi doresc eu este ca, atunci când se fac politici publice pentru mediul de afaceri, acestea să fie gândite prin minte de întreprinzător şi nu prin minte de birocrat. Efectul unei măsuri nu trebuie calculat numai la momentul zero, ci să se calculeze efectul pe termen lung, să existe o viziune.
- Privind şi partea plină, care au fost cele mai mari realizări pe care le-aţi avut?
- Eu cred că am fost cu o stea norocoasă şi am parcurs un drum pe care l-aş recomanda tuturor tinerilor: În primul rând am pus accentul, indiferent în ce fază a carierei m-am aflat, pe a face lucrurile bine. Nu m-a interesat banul, am zis să fac lucrul bine, să fiu cea mai bună, iar banii au fost o consecinţă, o urmare a lucrului bine făcut. Asta m-a ajutat să am o carieră solidă şi o independenţă extraordinară. Adică, nu mă are nimeni la mână cu ceva şi asta îmi dă putere pentru a mă exprima liber. În al doilea rând, o împlinire a fost ca oamenii să-mi acorde încredere pentru a mă alege ca deputat şi apoi, în construcţia politică, să mi se acorde şi încrederea de a fi nominalizată ca ministru. Sper să am şi în Legislativ legi care să fie cu semnătura mea – deja am câteva iniţiative depuse – sper că să fiu convingătoare şi „amprenta Grapini” să se regăsească şi în politicile publice ale Guvernului.
Femei de afaceri în lumea bărbaţilor
- Sunteţi un ministru din categoria Forbes şi un simbol pentru anteprenoriatul feminin. Cum câştigă o femeie această influenţă în jurul ei – fie că vorbim de afaceri sau politică?
- Da, este un subiect care se dezbate foarte mult şi în România, şi în alte ţări. Eu cred foarte mult în puterea femeilor şi în valoarea lor, dar, în ce mă priveşte, niciodată nu am făcut distincţie între valoare ca gen feminin şi valoare ca gen masculin.
- Se spune, totuşi, că trăim într-o lume a bărbaţilor…
- Aşa este. Tocmai din acest motiv le-am recomandat doamnelor totdeauna să aibă foarte multă grijă. Din păcate, se taxează de comunitate mult mai mult la femei decât la bărbaţi şi modul de exprimare, şi modul în care se îmbracă, şi modul în care se comportă în public. Femeile sunt inventive, sunt curajoase, perseverente, au şi putere de muncă. Dar, pentru a se impune, o femeie trebuie să deţină în primul rând atuul autorităţii morale.
- Cum vine asta?
- Profesional te pregăteşti, dar ca femeie trebuie să respecţi mult mai mult decât un bărbat această componentă a moralităţii. Nu trebuie să-ţi foloseşti şarmul sau alte trucuri feminine pentru rezolvarea unor probleme; aceasta sunt slăbiciuni. Sunt, poate, şi capcane întinse de-a lungul timpului… Dacă ştii, elegant, să le depăşeşti, oameni din jurul tău vor avea mult mai multă încredere în tine şi îţi creezi o autoritate şi o imagine de femeie care, în primul rând, se remarcă prin cunoştinţe, prin profesionalism, prin ceea ce ştie să facă în plan profesional.
Management ca la mama acasă
- Aţi avut vreun model ca om de afaceri sau ca politician?
- Când am pornit eu un business nu prea aveai, în România, de unde să-ţi alegi un model din mediul de afaceri, lucrurile erau prea la început. Eu n-am avut alt model de „om de afaceri” decât pe mama mea. La vremea respectivă, mama mea nu ştia că face „management”, însă era extrem de bună organizatoare, ne motiva extraordinar pe cei trei copii, fără să nu ni se pară grea munca pe care o făceam, fără să simţim că ni se impune ceva. Ne pregătea întotdeauna, ne explica de ce făceam un lucru sau altul, ne acorda şi stimulente. Am învăţat de la ea că trebuie să motivezi oamenii ca să lucreze bine. Mama mea a fost modelul şi în construcţia unui „cash-flow”. Ea, săraca, nu ştia de „cash-flow” (fluxul de numerar – n.r.), dar avea o agendă în care îşi scria când intră banii, când ies, ce trebuie să cheltuiască, lucruri pe care aproape că nu le făcusem în facultăţi înainte de ’89. Apoi, tot mama m-a învăţat să fiu corectă cu oamenii. Iar în afaceri, până la urmă, zic eu, este extrem de important să fii corect.
- Iar ca model în politică? Pe blog aveţi un citat din Maiorescu. Cum se împacă lumea lui Maiorescu cu lumea asta, a lui Trahanache?
- Ca om politic, trebuie să vă spun că mai degrabă am căutat să-mi creez un model. Nu mi-au plăcut modelele politice din România… Pe mine mă interesează să încerc să las ceva în urma mea. Asta era o vorbă de la tatăl meu – n-ai trăit degeaba în viaţă dacă, după ce nu mai eşti, vorbeşte lumea de tine de bine, că ai făcut ceva pentru comunitatea din care eşti.
- Vă mai leagă ceva de Galaţi? Aveţi vreo amintire specială?
- Singur că da, am aici colegi de şcoală, colegi de facultate, mă leagă foarte multe şi ţin legătura cu comunitatea şi din Galaţi, şi din Bereşti. Ajut, atât cât pot, sigur, unde sunt solicitată… O amintire specială care mă leagă de Galaţi, din copilărie, este că mereu trebuia să vin aici când plecam în tabără, pentru analizele medicale şi repartiţie. Apoi îmi amintesc de cantonamente – am făcut handbal din clasa a V-a şi făceam cantonamente la Tecuci, la Galaţi. La Bereşti îmi amintesc de lucruri care mi se păreau extraordinare şi pe care acum nu le mai regăsesc şi regret. De exemplu, aveam un ştrand extraordinar la intrare, unde ne făceam antrenamentele. Tot i-am rugat pe oficialii din Galaţi să se mai uite şi spre zona aceea, să mai investească şi acolo, pentru că Bereştiul era mai dezvoltat înainte de 1989 – avea fabrică de pâine, avea fabrică de vin-alcool, avea fabrică de prelucrare a lemnului, avea ţesătorie, avea la intrare, foarte frumos, Izvorul Căprioarei – un popas turistic. Mă întristez şi sufăr când mă duc şi văd că nu mai sunt multe din aceste lucruri.
- Dacă ar fi alegeţi un simbol de brand, o imagine semnificativă pentru România, care ar fi aceasta?
- Este greu acum să alegem un simbol care să ne reprezinte, pentru că, în 23 de ani, nu s-a închegat ceva în România cu care să fim percepuţi în afară. Mi-aş dori să putem transmite ospitalitatea şi bunătatea sufletească a românilor. Şi menţin acea idee, cum că imaginea care ne reprezintă cel mai bine este Coloana Infinitului – nu numai pentru că Brâncuşi este recunoscut în afară, ci pentru că ne reprezintă ca popor. Încercăm să urcăm.
Cine este Maria Grapini?
Născută în 1954 în judeţul Galaţi, Maria Grapini şi-a făcut studiile liceale la Bereşti, după care a urmat cursurile Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea de Textile. În 1978 s-a angajat ca inginer textilist stagiar la IT Garofiţa din Timişoara şi a parcurs în timp toate treptele de formare – inginer tehnolog, şefă a unui atelier de ţesătorie, inginer şef şi director general. În această perioadă şi-a trecut în palmares trei certificate de inovaţie în domeniul industriei textile. După 1990, Maria Grapini s-a dedicat mediului privat, tot în domeniul textilelor, iar firma Pasmatex a devenit una dintre cele mai cunoscute din ţară în acest sector de activitate. Maria Grapini este unul dintre principalii promotori ai mişcării patronale din România, fiind membru activ a numeroase asociaţii de profil. De exemplu, a fost aleasă preşedinte al Federaţiei Patronale din Industria Uşoară şi preşedinte al Asociaţiei Femeilor Antreprenor din România. Maria Grapini şi-a completat cariera profesională prin publicarea a numeroase lucrări ştiinţifice având ca tematică industria textilelor, managementul întreprinderilor, dezvoltarea IMM-urilor şi a iniţiativei private.
