* Cei 130 de salariaţi sunt în pericol de a-şi pierde locurile de muncă, pentru că întreprinderea nu reuşeşte să-şi deschidă o nouă cale de acces * Autorizaţia pentru o nouă poartă s-a blocat în… traficul greu * „Singura variantă este de a ne muta în R. Moldova”, declară Saviero Frisardi, acţionarul majoritar al Trefo * Gabarit necesar, dar nu suficient *
Trefo era cândva mândria naţională în materie de… cuie şi lanţuri. În „vremurile bune”, peste 2.000 de oameni lucrau aici. Comenzile veneau în principal de la combinatul siderurgic, dar şi de la alte întreprinderi din ţară. Între timp, a venit Revoluţia, privatizarea, restructurarea, au rămas doar 130 de „supravieţuitori”, angajaţi într-un domeniu care, pe fondul unei economii de piaţă atât de zbuciumate, pare mai degrabă o „curiozitate”. Însă, chiar şi ei au un viitor incert. Iar totul se reduce la… o poartă.
Tranzacţii după privatizare
Cine trece astăzi „pe lângă Trefo” este, la prima vedere, dezorientat: fundaţii pentru viitoare blocuri, corpuri de clădire părăsite, geamuri sparte, aproape că nu-ţi vine să crezi că, totuşi, acolo mai există activitate industrială. „Misterul” ne este explicat de Saverio Frisardi, preşedintele CA şi acţionarul majoritar al Trefo:
„Compania avea iniţial clădiri pe terenuri de 13 hectare. Însă, în 2006, eu şi fostul meu asociat, Domenico Toscano, am decis să facem o separare a activităţii. El a mers pe imobiliare, eu am urmat o tradiţie de familie în materie de oţel (familia dlui Frisardi are afaceri în materie din 1956, cu activităţi în cinci ţări - n.r.). Astfel, s-a decis ca eu să păstrez activitatea firmei, el pământul şi clădirile”.
„Înţelegerea a fost că se va face o concentrare graduală a activităţii pe trei hectare din cele 13 câte avea iniţial fabrica”. Aşa se face că, în prezent, acolo unde ar trebui să fie „faţa” Trefo, spre bulevardul George Coşbuc, acum se toarnă fundaţia unor blocuri, în timp ce întreprinderea a „migrat” treptat spre str. Milcovului, termenul final pentru definitivarea acestei mişcări fiind ianuarie 2010”.
„Numai că, în acea parte, nu era prevăzută nici o cale de acces. Foştii directori tehnici au considerat că nu vor fi probleme în deschiderea unei noi porţi, dar s-au înşelat. Trefo nu a reuşit până acum să obţină de la autorităţi autorizaţia necesară. Desigur, în lipsa unei căi de acces, întreprinderea este, automat, condamnată la moarte!
O problemă de gabarit
Ce s-a întâmplat: totul a fost bine şi frumos, până în momentul în care chestiunea porţii a fost ridicată în cadrul Comisiei de Siguranţa Circulaţiei, din care, pe lângă reprezentanţi ai municipalităţii, mai fac parte reprezentanţi ai Poliţiei, autorităţilor de Mediu, ARR etc., în total vreo 14 membri. Aici lucrurile s-au blocat, aspectul-cheie fiind legat de gabaritul mijloacelor de transport, dat fiind faptul că în zonă, vizavi de Trefo, sunt şi blocuri de locuinţe. În plus, în conformitate cu normele UE, se urmăreşte externalizarea activităţilor industriale din municipiu.
„Noi estimăm o producţie de aproximativ 1.000 tone/lună, ceea ce presupune achiziţii de materii prime şi livrări de bunuri în cantitate de 2.000 tone/lună, deci un trafic de circa cinci autocamioane pe zi. Altfel spus, blocurile din zonă n-au cum să fie afectate cu ceva”, a arătat directoarea Carmen Pârvan, aceste date fiind puse şi la dispoziţia experţilor Primăriei.
„Am avut o serie de întrevederi şi cu dl viceprimar Nicuşor Ciumacenco, am explicat că poarta aceasta este vitală pentru activitatea întreprinderii. Ultima adresă privind detaliile suplimentare solicitate a fost depusă în urmă cu două săptămâni, dar până acum nu am primit nici un răspuns…”, ne-a mai declarat reprezentanta Trefo.
La un pas de „şah mat”
Culmea, tranzacţia cu terenuri a fost colacul de salvare de care Trefo avea nevoie pentru a supravieţui crizei. Deşi comenzile au mai scăzut, banii obţinuţi din tranzacţie au asigurat o rezervă de lichidităţi cu care nu multe firme se puteau lăuda. Însă, povestea cu poarta se poate dovedi „buturuga” capabilă să dea peste cap „carul” Trefo, o întreprindere cu o cifră de afaceri de 50 milioane euro pe an!
„Noi nu înţelegem motivele pentru care nu ni se dă această aprobare. Practic, sunt riscate slujbele oamenilor care lucrează aici. Noi avem încredere în viitor, avem prevăzute noi investiţii pentru diversificarea portofoliului de produse, dar din păcate nu mai putem aştepta, deoarece trebuie să eliberăm terenurile şi vom rămâne blocaţi, fără cale de acces”, a mai arătat dl Saverio Frisardi.
„Dacă depăşim termenul de 30 iunie, nu mai avem timp la dispoziţie pentru a ne muta. În situaţia asta, voi sta până la sfârşitul anului, după care voi fi nevoit să închid compania. Am căutat alte variante în Galaţi şi o hală din Zona Liberă Brăila, dar nu s-au finalizat. Singura alternativă este să mut activitatea în R. Moldova”, a explicat dl Frisardi. Altfel spus, Trefo se află în poziţie de „şah”, iar până la „şah mat” nu mai este decât un pas.
„Mai mult nu se poate”
De la viceprimarul Nicuşor Ciumacenco am aflat că, în urmă cu două zile, a fost o întrunire a Comisiei de Siguranţa Circulaţiei în care s-a abordat din nou problema Trefo.
„Desigur, nimeni nu-i nebun să-şi dorească să omoare o activitate economică. Dar dumnealor au făcut o eroare. Au avut acolo teren, au renunţat la el, fără a-şi păstra o cale de acces. Iar strada pe care doresc dumnealor să iasă este îngustă, sunt blocuri, traficul nu este prevăzut pentru un gabarit de 40 de tone”.
„În ultima şedinţă a comisiei s-a hotărât că le putem accepta un nou acces, dar în limita unui gabarit de 3,5 tone, un răspuns în acest sens urmând a le fi comunicat celor de la Trefo. E tot ce putem face pentru ei din acest punct de vedere! Nu putem îndrepta o greşeală făcută de ei creând un disconfort faţă de oamenii care locuiesc în zonă”, ne-a declarat viceprimarul Nicuşor Ciumacenco.
Acesta a precizat că, într-un fel, viitorul Trefo este, într-o oarecare măsură pecetluit, dat fiind faptul că, după normele UE, tot ce înseamnă industrie trebuie mutat din oraş până în 2013. „Nu va fi permis ca în oraş să se mai facă producţie. Deci, vrând-nevrând, vor fi obligaţi să-şi mute de acolo partea de producţie”, a precizat Ciumacenco.
Desigur, te muţi, dar acest lucru nu este uşor, e vorba de nişte costuri, de necesitatea existenţei unor amplasamente pretabile la aşa ceva. La Galaţi, potrivit viceprimarului, variante ar fi Zona Liberă sau Parcul Industrial…
Dar, până în 2013, întrebarea este ce se va întâmpla mâine cu Trefo. Indiferent cine a fost „veriga slabă” în această chestiune, rămâne un fapt: 130 de oameni nu mai pot fi siguri pe locurile lor de muncă.
