* La cinci ani de la inaugurare, Drumul European E 581 - aflat în partea de nord a judeţului - este încă închis traficului * Motivul: ultimii 50 de metri de şosea încă nu-s gata din cauza litigiului cu cei 11 (fraţi) proprietari ai terenului * Între timp, „noul” drum s-a degradat şi trebuie refăcut: alţi bani, altă distracţie *
Te ia durerea de cap când vine vorba de prostia colosală întâmplată în nordul judeţului, în apropierea comunei Priponeşti. Potrivit hărţilor rutiere, pe acolo trece Drumului European E 581. În teren însă, situaţia este alta: există de fapt două drumuri, paralele.
Unul vechi de când lumea şi pe care se circulă (destul de prost). Altul inaugurat în 2004, dar închis traficului deoarece îi lipseşte o bucăţică de 50 de metri. Cum s-a ajuns la această situaţie imbecilă, citiţi în cele ce urmează.
Nouă ani de inutilitate costisitoare
E 581 este un drum cu o istorie aparte. Prima oară am scris despre el acum nouă ani, când a fost inaugurat primul tronson. Până atunci, E 581 n‑avea nicio legătură cu judeţul nostru. Era o deviaţie din E 85 ce lega şoseaua Focşani‑Bacău cu Bârladul, Huşiul şi vama Albiţa.
În 1998, însă, o „minte luminată” de la Ministerul Transporturilor a sugerat că cea mai bună variantă pentru E 581 ar fi pe la Tişiţa‑Tecuci‑Bârlad (coridorul paneuropean IX, care să lege Albiţa de Giurgiu). Ideea a fost imediat îmbrăţişată de ministrul din acea vreme (nimeni altul decât actualul preşedinte Traian Băsescu) şi toată lumea s‑a pus pe treabă.
În prima fază, a fost lărgit tronsonul de drum Tecuci-Cosmeşti‑Tişiţa (fost pe DN 24, în lungime de 20 kilometri). S‑au băgat zeci de milioane de dolari în acest obiectiv, care a înghiţit peste un milion de tone de asfalt, piatră şi beton. S‑au pus marcaje de margine fosforescente (ca pe autostrăzile germane), s‑au tras dungile şi, gata, s‑a făcut inaugurarea.
A fost o dublă inaugurare, de fapt. Una la capătul de la Tişiţa, alta la Tecuci. Ambele cu fanfară militară şi tăieri de panglică electorală, că doar alegerile erau pe vine. Concomitent cu lucrările la segmentul menţionat, s‑a declanşat şi lucrarea la porţiunea de şosea dintre Tecuci şi Bârlad. Circa 50 de kilometri de drum sinuos, cu numeroase treceri peste calea ferată, cu traversări de râuri şi cu probleme cu inundaţiile.
Nimeni nu bănuia însă că, peste câţiva ani, „copilul” lui Băsescu va sfârşi abandonat pe un câmp de lângă Priponeşti. Pentru că, trebuie să ştiţi, deşi pe hârtie drumul e gata, în teren - pe porţiunea de patru kilometri dinspre Ghidigeni către Bârlad (în zona Priponeşti) - e doar o panglică de asfalt inutilă.
Pe acolo nu trece nicio maşină, de cinci ani, pentru simplu motiv că drumul nu are decât un capăt (şi acela blocat cu nişte bucăţi mari de beton). Celălalt capăt se termină în... neant. Joncţiunea cu vechea cale rutieră (la Vinderei) nu s-a mai făcut niciodată.
11 fraţi care-au învins şoseaua!
Cei patru kilometri ai şoselei au costat circa cinci milioane de euro (asfalt ca‑n palmă, poduri, şanţuri dalate, marcaj rutier). Şi ce dacă? Maşinile ocolesc pe o porţiune paralelă, de drum prost şi care traversează de două ori calea ferată, deoarece măreaţa realizare a epocii Băsescu e „gâtuită” de o râpă de 50 de metri. Două proprietăţi private, ce nu s‑au dat cumpărate cu niciun chip de stat.
Unul dintre proprietari, Adrian Timofte, are şi un han situat pe vechea variantă a şoselei. Deci deschiderea noii rute îi scoate din circuit hanul. Omul a cerut să i se dea fix contravaloarea, pe expertiză, a hanului. Ceea ce statul n‑a vrut, deci s‑a ajuns la proces.
În cele din urmă, s-a dispus exproprierea terenului, dar fără a se plăti despăgubire pentru vadul comercial dispărut. „Mi-au virat banii în cont, dar nu m-am atins de ei. Sunt nemulţumit de decizia luată de instanţe, dar nu mai am cale de atac”, ne-a declarat Adrian Timofte.
În cazul celeilalte proprietăţi, treaba e mai complicată. Cei (doar) 800 de metri pătraţi în discuţie aparţin unui defunct din Vinderei-Vaslui (Ion Neagu se numea), iar cei 11 moştenitori sunt împrăştiaţi în toată Europa. Imposibil de adunat la un loc pentru dezbaterea moştenirii.
Mai mult decât atât, decizia de expropriere făcută iniţial (în 1998) este greşită, în sensul că este pe numai o parte din proprietatea limitrofă şoselei, deşi trebuia să fie pe toată suprafaţa. Că e complicat: e clar. Că nu s-a găsit, în nouă ani, o soluţie - este extrem de grav. Ne întrebăm pentru ce mai plătim atâtea armate de funcţionari.
Drumul nefolosit s-a făcut deja praf!
Partea şi mai proastă a acestei afaceri este că, deşi drumul amintit nu a fost folosit niciodată, el este într-o stare destul de proastă. Inundaţiile din urmă cu patru ani i-au şubrezit structura, iar terenul se tasează vizibil. În carosabil au apărut milioane de mici crăpături, iar semnele rutiere au fost furate. Părerea noastră e că lucrarea va trebui refăcută, deoarece şoseaua s-ar dezintegra după câteva zile de trafic intens.
Ce-o ieşi până la urmă şi cine va plăti pentru prostia fără margini despre care v-am povestit aici nu putem stabili noi. Însă credem că instituţiile statului trebuie să se sesiseze. Cineva trebuie să dea socoteală pentru cheltuirea fără cap a banilor publici!
