* „N-am uns unde trebuie, n-am avut succes” * Asta spune Florinel Ciocan, fondatorul cooperativei, care s-a săturat să se lupte cu birocraţia şi cu corupţia din aparatul de stat * Omul are, după doi ani de chin, sute de hârtii şi para-hârtii care arată că promisiunile făcute ţăranilor de către guvernanţi sunt apă de ploaie *
În urmă cu exact un an de zile, „Viaţa liberă” vă prezenta un posibil model de succes pentru fermierii gălăţeni: Cooperativa agricolă „Mătcaşii”. Din păcate, ceea ce atunci ni se părea un lucru formidabil s-a dovedit, după 365 de zile, o mare dezamăgire.
Din cooperativa care dădea semne că va aduna într-un grup puternic toţi legumicultorii din zona Matca-Tecuci-Cosmeşti s-a ales praful şi pulberea. Şi nu din vina truditorilor pământului, ci pentru că birocraţia românească s-a dovedit impenetrabilă pentru fermieri.
De la Ana la Caiafa şi retur
Probabil că mulţi dintre dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri, vă întrebaţi la ce le-ar fi folosit mătcaşilor să aibă o cooperativă agricolă. Probabil că vă duce gândul către un fel de CAP. Sau că la mijloc este un os de ros pentru „băieţii deştepţi”. Vă înşelaţi!
Constituirea de cooperative agricole este o cerinţă a Comisiei Europene şi a Guvernului Românei. Numai fermierii grupaţi în astfel de structuri pot accesa finanţări avantajoase pentru investiţii, de subvenţii consistente şi de protecţie împotriva agresivităţii importatorilor. Atâta doar că înfiinţarea unei cooperative (şi apoi constiturea unui grup de producători) este o misiune imposibilă pentru fermieri. O să vedeţi şi de ce.
Florinel Ciocan, la cei 32 de ani ai săi, recunoaşte că a „pus botul”( ca să-l cităm) la promisiunile venite de la Bruxelles şi Bucureşti. „Am citit, m-am interesat şi, după ce toată lumea m-a încurajat, m-am pus pe treabă”, spune Ciocan. Începând cu anul 2007 şi până în urmă cu o lună, fermierul a tot încercat – alături de alţi 40 de fermieri locali – să intre în graţiile celor care împart bani.
„A fost ţicneala lumii. Am făcut, sute – mii! – de adrese, de note, de hârtii, de dosare! Am fost peste tot, pe la toate instituţiile de la Galaţi şi de la Bucureşti. Peste tot mi s-a zâmbit frumos şi mi s-au cerut noi şi noi hârtii”, povesteşte Ciocan.
„La început am făcut un ONG. Se numeşte Asociaţia Naţională a Tinerilor Producători de Legume şi alte Produse Agricole şi Zootehnice. Uitaţi aici actele de înfiinţare! Însă ni s-a spus că nu putem beneficia de finanţări FEADR prin acest ONG, aşa că am înfiinţat o societate: SC Tânărul Legumicultor SRL. Nici aşa n-a fost bine. În cele din urmă am înfiinţat cooperativa. După asta, am constatat că am făcut-o degeaba şi că nu ne va ajuta nimeni cu nimic”, continuă fermierul.
„Am pierdut doi ani din viaţă”
Florinel Ciocan se uită peste umăr, la toată tevatura cu cooperativa, şi spune răspicat: „Am pierdut doi ani din viaţă. Mi-am neglijat familia şi legumele pentru a mă lupta cu o birocraţie şi o corupţie pe care n-aveam cum să le înving. Îmi pare rău că nu mi-am dat seama mai din vreme”.
Planurile au fost mari. În vara lui 2008, cooperativa a început să facă exporturi către piaţa europeană. Bucuria nu a durat, deoarece au apărut, spre toamnă, tot felul de piedici: avize suplimentare, analize la nu ştiu ce laboratoare acreditate, mofturi la etichetare şi la ambalaje etc. Ai fi zis că exportă mitraliere, nu castraveţi şi roşii!
Ciocan bănuieşte că la mijloc au fost sforile trase de „băieţii deştepţi” care se ocupă de importul şi exportul de legume. „Ei controlează mai tot pe piaţă şi pe la instituţiile statului. S-au înfipt până şi în conducerea asociaţiilor profesionale ale fermierilor. Acolo, în loc să apere interesele producătorilor interni, ei sunt cei care fac de fapt importurile care ne distrug pe noi”, acuză Ciocan.
Depozitul de legume – o, vis frumos...
Unul dintre visele frumoase ale membrilor cooperativei a fost construirea unui depozit frigorific de legume, care să-i scape de samsari şi de tirania hypermarketurilor. Au plătit bani pe grei pe proiect – bazaţi pe promisiunile de subvenţie ale Ministerului Agriculturii – dar au constatat că totul e doar apă de ploaie. Nu le-a dat nimeni niciun sfanţ! Cum nu le-a dat nici subvenţie pentru legumele vândute (se promisese 10 la sută din valoarea mărfii vândută prin cooperativă).
Nu li s-a explicat niciodată de ce sunt ignoraţi. Dar ei bănuiesc că totul se rezumă la şpagă. „N-am uns unde trebuie, n-am avut succes”, spune Florinel Ciocan.
Aşadar, cooperativa „Mătcaşii” şi-a dat duhul înainte de a exista cu adevărat. Acum, mătcaşii îşi îndreaptă nădejdea către grupul de producători reunit de asociaţia condusă de Mircea Croitoru.
Însă nici aici, după cum arătam într-un articol precedent, lucrurile nu merg cum ar fi normal să meargă. Motivul: aceeaşi birocraţie teribilă din România (mai ales la nivel de ministere) şi suspiciunea că fără o şpagă grasă nu te ajută nimeni să obţii ceea ce ţi se cuvine...
Comentariu foto: Florinel Ciocan, prezentându-ne ce-ar fi vrut să facă dacă era lăsat să facă
