* Creditarea în moneda naţională a devenit mai accesibilă, dar a crescut şi prin convertirea în lei a creditelor în valută * Gălăţenii au intrat pe finalul lui 2015 cu credite totale de peste 3,6 miliarde de lei * S-au dezmorţit consumul şi imobiliarele, însă incertitudinile în plan macroeconomic ar trebui să ne determine să nu renunţăm la prudenţă
Pe piaţa bancară, 2015 a fost anul în care împrumuturile în moneda naţională şi-au tras partea… leului din volumul total al creditării, iar trendul pare că se va păstra în aceeaşi direcţie şi în primele luni ale acestui an.
Potrivit datelor centralizate de BNR, la nivelul judeţului Galaţi, dacă la începutul anului trecut creditele în moneda naţională şi cele în valută aveau valori relativ apropiate, de 1,88 miliarde de lei, respectiv, echivalentul a 1,77 miliarde de lei, în luna decembrie s-a intrat cu credite în moneda naţională de peste 2,08 miliarde de lei, în timp ce creditele în valută abia dacă mai săreau de ştacheta de 1,58 miliarde de lei.
Creşterea creditului în lei se datorează nu numai creşterii accesibilităţii acestui tip de împrumut, dar şi convertirii împrumuturilor în valută, mai ales a celor în valute exotice, precum francul elveţian, dar şi a unora în euro, în condiţiile în care leul, deşi a fost în general stabil, a avut o evoluţie descendentă în raport cu moneda europeană.
Pe de altă parte, după cum sublinia în prima conferinţă de presă de presă din acest an guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, convertirea în lei a împrumuturilor contractate în valută este, până la urmă, un proces natural, determinat de contextul general financiar-bancar, dar şi de o mai bună comunicare, în ultimul timp, dintre clienţi şi bănci. "O bună parte din creştere vine din convertire, convertirea creditelor din valută în lei. Când analizăm cifrele, va trebui să ne uităm cu atenţie cât vine dintr-o creştere propriu-zisă a creditării în lei şi cât vine din acest proces de convertire, pe care îl salutăm. Nu este un proces forţat, nu a fost nici rezultatul vreunei iniţiative legislative. (…) Fiecare credit are viaţa lui, fiecare debitor are situaţia lui concretă şi el trebuie să hotărască împreună cu banca ce are de făcut şi cum e mai bine să facă”, a explicat guvernatorul BNR.
Într-adevăr, şi la nivelul Galaţiului, se poate observa că, pe parcursul anului trecut, în intervalul ianuarie - noiembrie, contractarea cu 193,3 milioane de lei a creditelor în valută este cu puţin sub creşterea de 203,8 milioane de lei a creditelor în moneda naţională. Pe de altă, parte există dinamica proprie a creditelor noi, mai ales pe programul „Prima Casă”, iar balanţa finală în raport cu creditele în valută ce au fost convertite în lei va putea fi analizată mai în profunzime în luna februarie, când se vor finaliza şi analizele financiar-bancare corespunzătoare lunii decembrie.
Motoarele creditării
Din cifrele disponibile până în prezent, se poate însă sesiza că primăvara şi toamna anului trecut au fost perioadele cele mai bune pentru creditul în lei. Astfel, dacă împrumuturile în moneda naţională erau în februarie de 1.848 milioane de lei, valoarea acestora a crescut până în mai la 1.908 milioane de lei. Pe perioada verii creditarea în lei a fost mai degrabă staţionară, pentru ca, începând din august şi până în noiembrie, să se ajungă de la 1.911 milioane de lei la 2.085 milioane de lei.
Pe partea creditelor în valută, volumul a fost constant descrescător aproape pe întreaga durată a anului. Dar când valuta era pe cale de a pierde pe toată linia lupta cu leul, luna noiembrie a adus o revigorare cu aproape 50 milioane de lei a creditelor în valută, de la echivalentul a 1.534 milioane de lei la 1.581 milioane de lei. Este, se pare, consecinţa revenirii apetitului pentru consum, dar parţial şi un efect al ritmului alert păstrat de programul „Prima Casă”. Prin urmare, creditul în valută mai are încă un potenţial destul de mare pe piaţa bancară autohtonă.
Desigur, dacă în ceea ce priveşte creditele imobiliare acestea pot fi privite şi ca o investiţie, creditele de consum pot ajunge să dea bătăi de cap, dacă nu se menţin la un nivel rezonabil. La nivelul Galaţiului, pare însă că se păstrează un oarecare echilibru. Conform ultimelor date ale BNR, corespunzătoare lunii noiembrie, creditele de consum ale gălăţenilor aveau o valoare totală de 998,8 milioane de lei, cu vreo 12 milioane de lei mai mici faţă de începutul anului! Pe de altă parte, în timp ce creditele de consum în valută au scăzut pe parcursul anului trecut, de la echivalentul a 402,9 milioane de lei la 334,2 milioane de lei, creditele de consum în moneda naţională au crescut de la 526,4 milioane de lei la 664,6 milioane de lei. Printre principalele motoare ale acestei creditări sunt cardurile de credit, relativ uşor de obţinut şi folosit de orice salariat. Cum tentaţii sunt destul de multe în materie de consum, fie că ne referim la bunuri de folosinţă îndelungată sau necesarul imediat dintr-o gospodărie, se poate ajunge destul de uşor la angajarea unor împrumuturi, fie şi pe o durată limitată.
Imobiliare cu suspans
În ceea ce priveşte creditele imobiliare, acestea au crescut pe parcursul anului trecut, la nivelul judeţului Galaţi, de la 838,6 milioane de lei la 928,2 milioane de lei. Pe categorii, creditele imobiliare în lei au crescut de la 186,6 milioane de lei la 318,6 milioane de lei, în timp ce creditele imobiliare în valută au înregistrat o scădere de la 652 milioane de lei la 609,6 milioane de lei.
Unul dintre elementele de care va depinde evoluţia viitoare a acestui tip de credit este deznodământul în ceea ce priveşte prevederile Legii dării în plată, retrimisă spre analizare la Parlament. Proiectul de lege prevede că debitorul are dreptul să stingă creditul ipotecar prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, fără a mai plăti altceva. Numai că, după cum am relatat în paginile ziarului nostru, această lege, menită, teoretic, să asigure protecţie persoanelor împovărate de creditele imobiliare, a ajuns una intens contestată de bănci, atât sub aspectul eficienţei sale din punct de vedere al protecţiei sociale, cât şi în ceea ce priveşte normele privind încheierea unor contracte între părţi şi partajarea riscurilor. Ideea ar fi să se preîntâmpine hazardul moral în relaţia dintre creditor şi debitor în acest tip de contract, care de obicei este unul pe termen lung şi care trebuie să presupună responsabilitate din partea ambelor părţi.
O formă prea pripită a legii ar fi putut avea ca efect o înăsprire a condiţiilor de acordare a creditelor imobiliare, atrag atenţia instituţiile financiare, fie că era vorba de dobânzile practicate sau de garanţiile solicitate, precum avansul pentru achiziţionarea imobilelor, fiind vehiculate procente chiar şi de 50 la sută! În fine, legea se află la reexaminare, iar BNR are în legătură cu ea o singură recomandare, respectiv aceea de a-şi păstra caracterul social.
Deocamdată, context favorabil creditării
Chiar dacă BNR s-a obişnuit „să sufle şi în iaurt” când vine vorba de creditare, deocamdată, cel puţin, contextul este unul favorabil acordării de noi împrumuturi. Consiliul de Administraţie al BNR a decis, recent, menţinerea dobânzii de politică monetară la 1,75 la sută pe an. De asemenea, a decis şi reducerea ratei rezervei minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută ale instituţiilor de credit cu două puncte procentuale, respectiv la 12 la sută, începând cu perioada de aplicare 24 ianuarie - 23 februarie 2016. Sunt măsuri care fac creditarea mai accesibilă, însă, în acelaşi timp, BNR urmăreşte cu atenţie şi pe ce se duc banii. Ideal ar fi ca împrumuturile să fie mai mult destinate reluării procesului investiţional în economie şi mai puţin pentru consum, creşterea bazată pe acesta fiind una înşelătoare. Deocamdată parametrii macroeconomici sunt în marja de siguranţă, dar vine un an electoral, iar BNR se teme de efectele pe care „generozitatea” politicienilor le-ar putea avea în plan economic şi, implicit, în plan financiar-bancar. Prin urmare, optimismul, inclusiv în angajarea unor credite, este bun, atât timp cât nu depăşeşte limitele prudenţei. Anii de criză ne-au arătat ce înseamnă să ne întindem mai mult decât ne ţine plapuma, iar asta e o lecţie ce, odată învăţată, n-ar trebui uitată prea curând.
