* Comună nouă, ambiţii mari, dependenţă financiară… * Localitatea, înfiinţată de liberali, finanţată de liberali, este acum în opoziţie şi doar cu speranţe europene… *
Susţinută de liberali, înfiinţarea noii comune Negrileşti a fost urmată şi de susţinerea cu fonduri direct de la Guvern, în timpul guvernării liberale. Cum nimic nu este veşnic, şi guvernarea s-a dus, odată cu vremurile bune.
Ceea ce a rămas este notabil pentru înzestrarea unei comune care se vrea europeană, însă în continuare proiectele locale au nevoie de un „zvâc” financiar pentru a fi terminate sau a fi începute altele…
Primarul actual, Viorel Răşcanu (foto 1), este la al doilea mandat şi ne spune că are sertarele pline cu proiecte, cu studii de fezabilitate. Prescurtat, acestea sunt numite S.F.-uri.
Din păcate, fără bani, rămân… ştiinţifico-fantastice! Fără economie proprie, veniturile comunei, mai mici decât anul trecut, se bazează pe taxe şi impozite pe clădiri şi terenuri – cât să poată fi plătit personalul Primăriei…
Pe 12 mai 2002, un referendum a hotărât ca Negrileştiul să se desprindă de comuna Munteni şi să revină la statutul de comună, pe care l-a avut până prin anii `70. Pe atunci, actualul primar, mecanic de profesie, avea un mandat de viceprimar la Munteni… Cererea locuitorilor a fost aprobată de Parlament doi ani mai târziu.
„N-am primit nici un leuţ de la Consiliul Judeţean nici în mandatul celălalt, când era Durbacă preşedinte: dădea numai la PC, la oamenii lui… Acum e Chebac şi iar… Cel mai mult m-a ajutat dl Dobre, să-i dea Dumnezeu sănătate! Când era ministru, îmi dădea direct. Aţi văzut ce sediu am făcut la Primărie?” – se descarcă primarul.
Sediul nou, foarte elegant, urmează să fie dat în folosinţă în septembrie. Dar nu va face concedieri: „Şi aşa sunt la limită cu personalul! Fiind comună nou înfiinţată…”
Peste drum de cimitir…
Primăria stă… strategic şi în prezent: în acelaşi sediu cu Poliţia. Peste drum, deci la îndemână, e ţintirimul. După ce se va muta în sediul nou, primarul vrea să-şi lase biroul unui cabinet stomatologic – premieră în comună. În locul aparatului Primăriei, aici va funcţiona un centru permanent cu trei medici – primarul a şi vorbit cu medicii, să vină. Poliţia va fi mutată în sediu nou, iar în locul celui actual să facă un centru de permanenţă pentru copiii defavorizaţi.
Am admirat trotuarele de pe strada principală, făcute din banii Primăriei şi cu forţă de muncă de la venitul minim garantat (sunt vreo 170 de dosare), trotuare care fac cu ochiul bătrânelor trotuare gălăţene: poţi să te dai pe ele cu rolele, cu ochii închişi!
Copacii lăcuiţi
Noua Primărie (foto 2), aproape gata, arată exact ca o vilă. Cu gard de fier forjat şi o (viitoare) grădină enormă. Doar cu copăcei, deocamdată.
Pomi… lăcuiţi! Primarului i s-au stricat merii acasă şi i-a tăiat. Dar, în loc să îi pună pe foc, i-a transformat în copaci-mobilă. Ca într-o grădină japoneză, copacii, daţi cu lac, au fost plantaţi aici, să poarte lampioane în loc de mere, printre viitoare flori şi viitoarele fântâni arteziene (foto 3). Nu degeaba vechii boieri ai locului, Racoviţeştii, cărau apa de acum două veacuri prin lungi conducte ca să aibă arteziene în curtea conacelor lor. Gustul acelora a rămas!
Clădirea e vopsită în galben-liberal, căci banii au venit pe vremea când liberalul Victor Paul Dobre era secretar de stat. La ţară, politica se face cu bani, nu cu vorbe!
În judeţul nostru, de vreo zece ani, banii se dau încrucişat, după culoarea politică a primarilor: ori direct de la Guvern, când primarii sunt „la guvernare”, ori prin Consiliul Judeţului, când primarii au altă culoare decât Guvernul. Restul vin din programe europene… Aşa, poţi vedea politica şi din maşină, după culorile în care au fost vopsite primăriile.
Nimeni nu mai dă azi cu var alb – e şi mai greu de întreţinut. Probabil că la primar nou, altfel colorat, se schimbă şi peretele primăriei – numai să mai aibă omul bani de vopsea…
Apă berechet!
Apa la Negrileşti vine de la Dumnezeu, nu ţine de culori. Iese aproape singură din pământ, bună şi cu presiune! Şi mai ieftin decât în cazul unui foraj adânc şi a extragerii cu pompele. În spatele noii Primării, o pompă va duce apa spre un parc.
Se construieşte staţia de pompare a apei, iar surplusul va merge într-un iaz care va fi populat cu peşte. Bazinul pentru apă este în construcţie (foto 4)
Oul sau găina… financiară?
Primarul spune că are multe proiecte ţinute în sertar, care aşteaptă finanţare: pentru o sală de gimnastică, un parc, un teren de sport, o casă mortuară, drumuri comunale…
Un proiect de staţie epurare şi canalizare a pierdut finanţarea europeană: „abia când va curge apa pe conductă or să-mi dea autorizaţie de funcţionare şi fără autorizaţie nu suntem eligibili”. Dar, pentru finalizarea lucrărilor de aducţiune a apei, trebuie mai întâi alţi bani…
Alimentarea centralizată cu apă, cu finanţarea Guvernului, trebuia terminată în 2008 (foto 5). Apoi venea autorizaţia. Iar fără acea autorizaţie nu poate accesa un milion de euro de la UE pentru canalizare şi epurare. „Pentru o hârtiuţă, că nu am dat drumul la apă, nu pot să fac proiectul!”
Ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Aducerea apei sau epurarea? Aducţiunea, spun europenii. Păi atunci, apa se va duce o vreme, neepurată, în pământ! – spune primarul.
„Din contra, trebuie să faci epurarea, canalizarea şi după aia să bagi apa!” Dar UE nu riscă să vadă o comună care are CU CE epura, nu şi CE epura…
Ca să dea drumul la unele lucrări în comună, primarul recunoaşte că a mers pe înţelegeri cu constructorul, să lucreze adică gratis până vin banii: „Am lucrări făcute de către constructor în avans…”
Împrumutul? Uite-l, nu-i!
Când politica la judeţ se schimbă şi primarii se mai împotmolesc. Primarul Răşcanu are şi un proiect de reabilitare de drum, cu şanţuri dalate pe margine. În timpul mandatului preşedintelui Durbacă, la Consiliul Judeţului s-a aprobat un mega-împrumut cu care s-ar fi făcut şi drumul respectiv – 700.000 de lei. Împrumutul a fost blocat apoi în instanţă de consilierii PD-L gălăţeni, iar în mandatul următor s-a renunţat la idee… Fiecare guvernează judeţul în stilul său, dar jos, în comune, contează al naibii de mult „al cui eşti”…
