Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                          ...

  Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                       &nb ...

Domnişoară inimă de piatră,/ nici măcar un câine nu mă latră: semn de "hai la mine în grădină,/ a plecat, dar trebuie să vină!" Domnişoară cremene, cum poate/ eleganta mea singurătate de atâta vreme să se mire/ şi să-mi calce hainele de mire?! Domnişoară piatră nestemată,/ bată-te norocul să te bată: semn de "hai la mine în ogradă,/ vine luna, vine să te vadă!  " Domnişoară piatră, lângă tine/ sunt poet şi n-am nici o ruşine, tâlhăresc nimicuri importante ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu am încotro, sunt obligat să rămân aici, la cheremul Infernului, printre himere purificatoare, printre umbre celebre şi sfinţi afumaţi, printre păcătoşi smoliţi şi inocenţi aiuritori în cazanul tembel al inculturii!... din când în când, într-un remember răscolitor, mă apropii de mama!... (o văd mereu plecând spre cer, la trei paşi sub pământ! o văd mereu venind din pământ, la trei paşi de casa ei c ...

Nu visez, nu mă joc... (poţi s-ajungi şi să vezi)... este ea, în sfârşit... (n-am crezut că mai vine)... uite-o, umblă pe deal şi tot cată încoace!... (cu părere de rău? cu părere de bine)...?   Stai şi tu? stai şi tu, frate fluture? stai? stai şi tu, vreau să fim amândoi când această doamnă fără cusur va să fie la poartă şi-o să vadă cum stăm (pregătiţi) la fereastră!   Va s-ajungă aici cu părere de rău?... recunosc: n-o cunosc... dar nu cred că-i ...

Când îmi vorbea despre evoluţia artei, doamna profesoară Geta Teodoru considera că-i necesară depăşirea obişnuinţelor, că trebuie instituită starea de asediu asupra şabloanelor, libertatea de mişcare printre colţuri de neant, dar şi printre flori de colţ, trebuie omologat strigătul de durere în paradis, dar şi urletul de bucurie în infern. Şi-mi dădea şi exemple. Că avea destule. Fiindcă învăţase de la alţii. Că nu le ţinea doar pentru ea. Şi nici nu era posesiv� ...

Urât şi sec şi strâmb, spre nicăieri mânat de lăcomie şi minciună, rândul acesta huruie cumplit, puşcă în cer şi dă cu barda-n lună!   Rândul acesta nu-i oricare rând... a fost un rând cu minte şi cuminte... dar, obsedat de mult, vrăjit cu mult, şi-ntunecat cu dinte pentru dinte,   mărşăluieşte, urlă, poartă rău şi crede, astfel, c-o să-şi facă bine... ce şir de vajnici fără căpătâi tocmai da capo, tocmai până-n fine!   Mai stau încet, şi ...

Ultimul din titlu-i profesor de desen tehnic. I se spune moş Gheorghiu. Mic de statură şi rău de inimă, i s-a dus vestea-n târg şi la moară. Pe el nu-l interesează dacă am sau nu am legătură cu "disciplina" pe care o conduce şi o "predă" cu o tenacitate demnă de scopuri mult mai înalte decât a şti să desenezi un şurub cu filet pe stânga, să zicem. N-am să-l pricep niciodată de ce-mi bagă popă pe gât când eu vreau şi-mi place preoteasă, de ce trebuie să învăţ să ...

Moto: "şi mai cred că se mai poate             (cu iubita-n ochiul stâng)             să mă satur de păcate             şi să plâng, să plâng, să plâng"                                    (Iolanda Cremene)   Eşti frumoasă numai lângă mine, pururea flutură violetă... încă mai am o mare de cerneală şi un munte de cretă, să-mi scriu memoriile pe aripile tale, şi pe zăpadă să scriu, şi pe drum, despre z ...

Da, iată, vine profesoara. Vine căprioara neagră. Vine Geta Teodoru. Aşa cred toţi colegii mei. Dar eu nu cred că vine. Eu cred că pluteşte. Că sare din piatră în piatră. Din stâncă în stâncă. Din poet în poet. Iat-o, e aproape de poarta şcolii. Toţi o salută încolo şi încoace. Oferă respect. Şi impune respect. Eu sunt în urma ei. Eu nu stau în blocul cămin. Stau la gazdă, pe strada Libertăţii 63. Nu suport internatul. Că-i hărmălaie din aia, cu tupeu. Nu din a ...