Dacă m-ai întreba ce fac în clipa asta şi în celelalte clipe, ţi-aş spune că aştept venirea sosirii. Sosirea cui? Dar, fiindcă iubirea este cioară albă (iar nu vopsită) îmi permit să-ţi aduc aminte că acest fel de venire presupune continuarea aşteptării fără oprire, indiferent dacă orizontul pregăteşte o iluzie în rochie fără început sau o alcătuire din carne şi oase (metaforic vorbind, da?)...Uite, eu (acuma) fac sarmale cu bulgur şi frunze de viţă de vie. Urmea ...

24 de h până la dezastru)... Doamna fuge după o găină în pantalon scurt la ţară. O aleargă şi o prinde chiar când se pregătea să dea colţul în vie. N-o taie, că-i cald... şi se strică. O mângâie pe creastă, o bagă în bagaje şi pleacă împreună la microbuzul de patru jumate. Doamna îi cumpără juma de bilet, că porumbaca nu-i majoră. În timpul călătoriei, găina primeşte papă şi apă, dar afişează un pesimism romantic, vecin cu cel pe care îl avea doar biata ...

Ia hârleţul şi se apucă de săpat. Şi sapă, şi sapă, şi sapă...Sapă continuu, fără să se uite la cer, fără să se uite la timp, fără să se uite în urmă. Pentru că (îşi zice în gând) aici trebuie să fie! nu poate fi în altă parte! în altă parte am mai căutat, dar n-am avut noroc, n-am găsit nimic! aici trebuie să fie! aha! de când caut! de când aştept! de când mă închin "ca magul la soare şi la stele"! (cum bine glăsuieşte Eminescu)...cred că aici este! ...

Doi îndrăgostiţi (un el şi o ea, adică; nu din ceilalţi ori din celelalte) vor să se sărute, şi nu au unde. N-au loc, fiindcă-i foarte aglomerat în urbea asta eterogenă, lumea se uită pofticioasă, cleveteşte, dă verdicte educative deloc uşoare pentru protagoniştii surprinşi în flagrant. Şi, mai mult decât atât, există şi riscul contaminării. Nu pentru că sărutul ar fi interzis de biserică ori de poliţie ori de morala (nescrisă) a alcătuirii umane, ci pentru că ex ...

  Nu ştiu de unde îl are. Toată lumea vorbeşte că l-ar fi primit cadou. Unii (invidioşi) spun că l-ar fi cumpărat pe sub mână. Alţii (turnători) turuie că l-ar fi furat dintr-o rezervaţie. Ce mai tura-vura, nu se ştie exact cum şi de unde această doamnă şi-a făcut rost de acest animal de companie! Cert este că rezervaţia cu un singur zimbru s-a trezit (brusc) fără zimbru într-o dimineaţă de primăvară. Responsabilii cu aceste specimene patrupede l-au căutat pe ...

Am fost obligat să plec din preajma ta. Probleme urgente m-au determinat "să-mi iau geamantanul şi să plec" la dracu-n praznic, dacă acolo se află rezolvarea "problemelor arzătoare la ordinea zilei!"...Şi să ştii că-mi pare foarte rău pentru situaţia creată prin această în/depărtare. Sunt convins că şi tu regreţi despărţirea, chiar dacă n-o să fie pentru totdeauna. Oricum, absenţa ta mă sufocă, mă diluează, mă usucă, mă face deşert, mă poartă cum numai vântul ...

  În fiecare ziuă (indiferent de anotimp) trebuie să zic bună dimineaţa la păsări. La toate păsările care pleacă şi vin, care vin şi pleacă... şi celor care nu (mai) vin... şi celor care nu (mai) pleacă... Mă îmbrac în cele mai curate haine din viaţă (sunt curate întotdeauna, pentru că am un singur rând de haine şi trebuie să le spăl în fiecare seară), ies pe prispa cu lutul lipit şi tencuit şi mângâiat de mâinile mamei... şi mă uit încolo, încoace... ...

Care mai de care îşi dă cu părerea despre sfârşitul lumii, chiar dacă nu are habar nici ce-i acela "sfârşit", nici ce-i aceea "lume". La fiecare scară de bloc, la fiecare etaj de scară, la fiecare colţ de drum şi de cărare, în fiecare clipă întâlneşti (vrei/nu vrei) un sfârşitolog, un apocaliptolog, un expert în cutremure (cutremurolog), un expert în potopuri (potopolog), un expert în încălziri globale (arşiţolog)...ehehei, nene, vai de capul creierului meu!... (cum z ...

Mă folosesc de acest titlu deoarece vreau să par optimist. Ar fi trebuit să spun "Jos drujba dintre popoare!"...pentru că am multe şi dure motive (evidente, desigur) să-i urăsc până la limita blestemului pe cei care sunt parcă dinadins lăsaţi pe scoarţa de lut să-şi folosească scoarţa "celebrală" doar întru accelerarea dezastrelor cu propria mână şi drujbă...Citiţi aici!... Într-o dimineaţă (care părea oarecare) nişte târtani cu creier neted, paie în nas şi "priet ...

  Sunt o ţâncă de patru ani. Ai mei şi ai altora cred că nu pricep (mai) nimic din pe/trecerile jurului meu. Creadă ce vor, spună ce vor. Dacă nu umblu cu picioarele goale, îmi port cu mare mândrie ghetele pe dos, şi inima şi sufletul cu aleasă încredere mi le apăr şi mi le port îmbrăcate în rochiţa de stambă veche şi decolorată de vreme şi de timp. Mama Măriuca este gata să facă un copil. Îi dă pe toţi afară din casă şi din ogradă, numai pe mine mă lasă ...