A fost odată un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană, împărăteasă cu iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)...Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat (dar niciodată licenţiat) în tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii. Şi, ca să mai păstreze ceva din linia ge ...

Sunt foarte rari cei care se pricep la chiromanţie. Spun asta nu pentru că aş vrea să fie mai deşi ghicitorii în palmă, ci pentru că unul dintre ei (una, adică) s-a uitat frumos şi în/ de/ lung în palma mea, apoi s-a uitat direct în ochii mei, nu a zis nimic...şi a zis: "linia vieţii tale este lungă, nu chiar foarte lungă, dar suficientă pentru a înţelege ce dimensiuni are prima şi ultima secundă a iubirii, pentru a primi liniştea pe care o merită doar fluturele în aşte ...

  Gata, mă duc să-mi iau papagal, un pui de papagal, chiar puiÅŸor de papagal, adică abia învelit cu primele pene, vreau să zic! Să fie mic, mic, mic de tot...să-l cresc eu, că sunt singură, copiii mei fiind încă departe de această lume cu inima la gât!...Gata, mă duc în piaÅ£a de păsări (piaÅ£a aia unde sunt executaÅ£i îngerii care au îndrăznit să treacă pe malul celălalt al istoriei, unde mirările triste sunt obligatorii printre muzici de fanfară ÅŸi triluri dupÄ ...

  De la ÅŸosea, perpendicular pe mijlocul liniei imaginare dintre miazăsud ÅŸi miazănord, văd o pădure umplută cu păsări ÅŸi o zăpodie umplută cu grâu. Vreau să ajung la umbra stejarilor ÅŸi carpenilor ÅŸi alunilor scârţâind sub greutatea trilurilor ÅŸi foÅŸnetelor adormitoare. Ca să ajung, trebuie să traversez lanul de grâu unduindu-se în bătaia vântului dinspre nicăieri. Nu-i departe, însă cărarea este (aÅŸa de) nedreaptă, încât mi se pare mult de mers până l ...

  Omul (acest gunoi cosmic necunoscut) uită trecutul, sfidează prezentul, dar este foarte grijuliu (chiar obsedat) de viitorul său, mai ales cel care-i priveÅŸte soarta cărnii ÅŸi oaselor din misterioasa lui alcătuire. Un fel de atracÅ£ie epidemică a imprevizibilului, un fel bizar de a crede că frica de neant se poate ÅŸterge prin comportamente în stare să influenÅ£eze, să atragă indulgenÅ£a, clemenÅ£a ÅŸi iertarea divină. Un fel de a încerca păcălirea ÅŸi întârzierea sosi ...

  S-au rupt baierele cerului ÅŸi plouă de rupe pământul. Mă uita la potop ÅŸi plâng...poate se opreÅŸte, poate se îndură domnul responsabil cu dezastrele biblice...poate li se face milă celor de la ministerul precipitaÅ£iilor...poate ne strânge vreun guru mercantil ÅŸi libidinos într-o spirală lăcrămăcioasă... poate vine începutul, că de sfârÅŸit(uri) mi s-a făcut lehamite... La urma urmei, potopul n-are încotro, îşi vede de treaba lui (mare sau mică, nu mai conteazÄ ...

  Cel puÅ£in o dată sau cel mult de două ori în viaţă, mă uit peste umăr. Nu pentru că mi-ar fi frică de nu ÅŸtiu ce ori de nu ÅŸtiu cine. Nu din cauză că mă cheamă ÅŸi mă atrage vreo părere de rău. E, mai degrabă, o ademenire misterioasă, o tentaÅ£ie seducătoare, incurabilă, cu sfârÅŸit doar în braÅ£ele VeÅŸniciei păzite cu plâns de salcie ÅŸi susur de fântână. Mă uit peste umăr, mai ales peste umărul stâng, unde păstrez sărutul primei ÅŸi ultimei iubiri, ...

  Doamna Ioana Mihai mă vede că merg ÅŸui pe hol ÅŸi mă întreabă ce am păţit. Mai în glumă, mai în serios, îi răspund că mă doare piciorul cu care scriu. Mai în glumă, mai în serios, femeia îmi recomandă scurt ÅŸi mobilizator: mai scrie (ÅŸi tu) de mână!...Åži am ascultat-o. Åži am scris. Åži iată ce a ieÅŸit!..."Mama mea nu era foarte frumoasă. Ce frumoasă nu era mama! Era aÅŸa: semăna cu mama ta, cu mama lui. Ducea vaca (de lanÅ£) la păscut. Ducea sapa (de coadÄ ...

  ÃŽntrucât am fost ocupat cu dereticatul prin iatacul doamnei care l-a iubit foarte mult pe domnul care a iubit-o foarte mult pe doamna Ti, n-am mai citit din scrisorile lor manuscrise în albumul fără coperte, găsit pe un raft prăfuit al bibliotecii comunale scoase de sub legitimă apărare ÅŸi umilită în văzul lumii devastate de lene ÅŸi lăcomie. Prin urmare, iau albumul ÅŸi plec în râpa cea mare (unde, atunci, am descoperit două pupeze făcând evaziune sentimentală ÅŸi o ...

Acest sat este alcătuit dintr-un singur drum şi trei fântâni rotunde. (fântânile pătrate sunt mai rare; cele înclinate sunt şi mai rare; nu mai zic de cele cu gura în jos). Drumul are patru sensuri: în sus, în jos, la deal şi la vale; şi patru coturi: la stânga, la dreapta, la stânga, la stânga (dacă vii din sus); şi: la dreapta, la dreapta, la stânga, la dreapta (dacă vii din jos). Drumul este foarte mic, aproape uşor, scurt şi cuprinzător, vechi şi la locul lui. Aşad ...