Am trăit-o şi pe asta. Experienţa căderii unui guvern ca urmare a unei moţiuni dezbătute în parlament nu o aveam. Iaca, s-a comis, după două decenii, şi acest act democratic pe plaiurile româneşti.
Spre durerea preşedintelui şi aducerea aminte a crizei politice, că despre cea economică, deşi ne asupreşte, deja nu se mai vorbeşte.
După tensiunea care a mobilizat armate de jurnalişti pe la guvern şi parlament în ultimele zile, ziceai că vine apocalipsa. De vreo câteva ori chiar mi-am aruncat ochii pe fereastra dinspre Domnească să văd dacă nu ies oamenii în stradă, ca apucaţii, de grija viitorului lui Emil Boc sau din disperare că suntem, iată, o ţărişoară cam neguvernată. Şi asta taman înaintea marii bătălii electorale prezidenţiale.
Lumea se mişca însă absolut natural, în parcul de lângă ziar doi tineri inconştienţi şi tandri se pupau de mama focului, în alimentara de peste drum gospodinele îşi făceau liniştite cumpărăturile, iar o colegă care a fost în piaţă n-a venit decât cu vestea că noi reţete de murături circulă printre tarabe.
Nici măcar somnul din fatidica noapte dinaintea şi mai fatidicei zile de marţi, 13, în care guvernul Boc 2 s-a împiedicat în propria constituţionalitate şi a căzut, n-a fost una neobişnuită.
N-am auzit ca prin scara blocului meu să umble locatari insomniaci din motive legate de tranzacţiile cu parlamentari plătiţi să voteze într-un fel sau altul, sau îngrijoraţi că secretarele de la guvern nu vor mai avea casă de la RA-APPS şi vor părăsi Capitala pentru a se întoarce în provincie.
Lumea, insensibilă şi egală cu ea însăşi, îşi vedea, ieri, după-amiază, liniştită, de viaţa ei.
Cu toate că a căzut guvernul 2 în 1 şi habar nu avem ce va urma. Ne-a spus preşedintele că vor urma consultări. În litera şi spiritul Constituţiei. Cum a devenit legea primordială deodată atât de citată?
Vom avea privilegiul unui guvern Boc 3, dacă Geoană se îmbăţoşează şi nu merge la Cotroceni? Vom privi cu mândrie patriotică felul în care nişte tehnocraţi cu renume – şi musai neangajaţi politic, sic! - se vor instala pentru mai puţin de două luni în scaunele de la Palatul Victoria pentru a se descurca onorabil cu împrumutul FMI, pensiile, sindicatele, bugetul de anul viitor şi alte belele legate, de exemplu, de sistemul informatic la secţiile de vot?
Şi, după ce le vor rezolva oarecum pe toate, îşi vor lua rămas bun de la scaune ca să le lase libere pentru un alt guvern, conform cu pohta celui ce va ieşi preşedinte? Hai să fim serioşi!
Unde aţi mai văzut dumneavoastră, în istoria milenară - vedeţi ce frumos mă exprim? - a acestui popor, ca unul care s-a agăţat de un scaun să-l elibereze de bună voie? Mai bine face bancuri proaste cu cârnăciori şi cocoşei, descoperă mărgica din ograda găinii babei sau infiltrarea serviciilor secrete în brigada restrânsă de cules cucuruz, decât să dea vrabia din mână pe una de pe gardul vecinului.
Habar nu avem ce urmează şi zău dacă mai merită să aşteptăm finalul. Aşa cum căderea regilor s-a dovedit, cu acte în regulă, doar bucuria nebunilor, aşa şi situaţia actuală ne va ajuta precum o frecţie la un picior de lemn.
Nu va învăţa nimeni nimic din actul perfect legal şi necesar al pedepsirii celor care au eludat Constituţia, fiecare politician va arunca mâţa moartă (demult) în ograda celuilalt şi lucrurile vor merge din rău în mai rău.
N-am nici o apăsare că s-a dus acest guvern, după cum n-am avut nici când a rămas fără partenerii de joacă.
Vreau numai să înţelegem cu toţii, cei care ne-am mai păstrat, vai de noi!, cât de cât interesul pentru evenimentele politice, că adevărata Românie este cea din stradă. Cea pe care o doare în cot de guverne.
Acolo mai sunt oamenii normali, în faţa cărora n-au politicienii suficiente pălării câte ar trebui să-şi scoată. Datorită lor mai şi merge ceva în ţara asta.
