Lacrimile preşedintelui nu-i mai inundă obrajii. Sunt interioare, se aud doar cum bat malurile în tâmpla primului bărbat al ţării. Regretul după guvernul Boc, s-a manifestat în faţa naţiunii.
Traian, rămas fără Decebalul din Rachiţele, judeţul Cluj, a declarat ferm că obiectivul său este să limiteze la maxim perioada de criză politică, idee care ar fi trebuit să-i vină de acum cinci ani, dacă nu dinaintea datei când a devenit preşedinte.
Nu ne-a spus şi cum, aşa că ziua de ieri a fost lung prilej de bârfe şi de supoziţii. Un ziar francez, străinii ce-şi mai dau seama ce se petrece cu noi, scria că s-a declanşat în România o criză politică, peste una economică şi alta morală.
Uite aici, în zona moralei, se încurcă iţele la români. Una spun, alta fac, una promit, alta au în plan. Aşa că limitarea crizei politice, din partea preşedintelui, a născut doar aşteptări… limitate.
După marea supărare ce l-a cuprins la căderea lui Boc, numirea lui Klaus Johannis drept prim ministru i-a stat exact în gât. Prea îl vor toţi duşmanii săi. Plus că neamţul nostru, cu sprijinul lui politic majoritar cu tot, nu poate răzbuna umilinţele suferite de Boc şi Băsescu, aşa că a fost şi mai greu de înghiţit.
Propus pe post de sare amară, primarul din Sibiu s-a transformat în… sarea din ochi. Zvonurile circulau ieri dimineaţă libere, aberante, prin perimetrul puterii. Se spunea că, în disperare de cauză, Băsescu s-ar fi gândit chiar să-i propună lui Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, funcţia de prim-ministru. Are şi cetăţenie română şi ar fi putut juca un rol de iepuraş electoral, mutând, la votul pentru prezidenţiale, adepţii României Mari din barca lui Vadim în vaporul marinarului.
Apoi a apărut ideea că şi Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei, ar fi pe listă, după care s-a avansat din zona PDL numele lui Lucian Croitoru, consilier la BNR. Adică tehnocrat? O zbatere adâncă în zona puterii, acum interimare, şi valuri de lacrimi în barba prezidenţială.
Către ora cinci, când s-a intrat la Cotroceni cu neamţul pe braţe, tensiunea atinsese cote maxime. Şi teama de decizia preşedintelui la fel. Iar acesta nu ne-a înşelat aşteptările. A respins ideea unui guvern de tehnocraţi, a invitat partidele la reflecţie, decretând hotărât că doar un guvern politic îşi poate asuma actuala stare de lucruri.
Discuţiile de la Cotroceni încă nu s-au terminat, dar eu parcă aud hohotul de râsu-plânsu al preşedintelui, care se joacă dezinvolt cu viitorul României. A ratat şansa de a câştiga puncte, măcar de respect dacă nu şi electorale, acceptând o propunere onorabilă, de pace politică şi socială, cel puţin temporară. A propus un guvern de uniune naţională, ca şi când ar fi dat un os de ros tuturor dulăilor rămaşi fără blid în faţă. Da, nu au de ce să se ruşineze că sunt politicieni, să-şi asume… beneficiile.
Mai rămânea să prezinte şi un grafic al ministerelor ce le revin partidelor de faţă, după câte mandate a câştigat fiecare formaţiune politică parlamentară. Ţara se împarte între timp şi ea, se schimbă directori, se cântăresc bani şi se socotesc procente. S-a rupt şi puntea subţire dintre preşedinţie şi partide, după ce fusese arsă cea dintre preşedinte şi parlament. Haosul e total. Criza, sau crizele, cum vă place să spuneţi, continuă aşadar să îmbolnăvească orizontul. Izvorul lacrimilor n-a secat. Încă.
N.A. Primarul Sibiului, Klaus Johannis, primea în anul 2007, la palatul Cotroceni, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. A fost decorat de preşedintele Traian Băsescu. „Dacă din alte puncte de vedere, nu putem spune că a fost cel mai bun an, din punct de vedere al succesului Sibiului – Capitală Culturală Europeană, acesta este de necontestat”, afirma Băsescu în cadrul ceremoniei.
