Din ciclul „numai la noi se poate aşa”, mă opresc astăzi asupra unui aspect de acută actualitate.
Ştie toată lumea, urlă canalele de ştiri, vuiesc ziarele, se discută în autobuze, la rând la măcelărie, în cancelarii, peste tot despre gripa porcină. Sau gripa nouă, cum i se mai spune.
Lucrurile sunt serioase, fără îndoială. 5.700 de oameni au murit în întreaga lume până acum, iar în România, conform statisticilor, ar putea fi răpuşi de gripa porcină 500.000 de concetăţeni. Iar cu boala, mai ales în condiţiile în care nu se ştie exact cum reacţionează fiecare organism, nu e de glumit.
Şi dacă, de regulă, epidemiile de acest gen sunt chestiuni care par cumva să nu ne atingă, acum lucrurile se complică mult. Şi rapid.
În judeţul Galaţi sunt deja confirmate şase cazuri şi, dacă luăm în calcul anumite condiţii speficice – faptul că suntem localitate şi judeţ de frontieră, faptul că în Galaţi vin din străinătate mulţi concetăţeni plecaţi să muncească în alte zări – pericolul creşte.
Autorităţile sanitare ne recomandă, pe lângă alte măsuri de precauţie, absolut fireşti, să evităm participarea la adunările publice şi staţionarea în locuri aglomerate. Până aici, toate bune.
Nu ne mai ducem la concerte, nu mai mergem cu autobuzul, cu trenul sau autocarul, îi trimitem acasă pe colegii care strănută etc. Există însă o categorie de români, şi încă una care vrea să ne convingă că este responsabilă şi demnă să conducă ţara, care nu numai că nu ţine cont de recomandările Ministerului Sănătăţii, dar încalcă, sistematic şi ostentativ, orice reguli de bun simţ legate de limitarea răspândirii gripei.
Da, mă refer la candidaţii la preşedinţie! Dumnealor, fără deosebire de culoare politică, nu au nicio jenă nu numai în a lua parte la adunări publice de amploare, dar le şi organizează.
Nu e turneu electoral, indiferent de protagonist, care să nu conţină măcar una, două întâlniri cu alegătorii. Şi asta presupune că sute, uneori chiar mii de oameni se strâng la un loc, strigă, cântă sau îşi manifestă în mod vocal susţinerea candidatului cu pricina.
Şi să-mi spună mie cine vrea că niciunul dintre oamenii adunaţi la miting electoral nu tuşesc atunci când se agită să-l vadă pe şefu’! Mai mult, pe lângă adunările publice, partidele mai organizează şi un concert, prilej bun pentru cetăţeni, fie ei şi fără simpatii politice, să facă schimb de viruşi pe ritmuri moderne.
Candidaţii ar trebui să fie poate primii care să dea dovadă de responsabilitate civică, tot se visează la Cotroceni, şi să renunţe la adunările publice. Personal, mă îndoiesc sincer de eficacitatea lor.
Până la urmă, oamenii care merg la ele sunt deja fidelizaţi; dacă răspund la chemarea partidului, oricum vor vota cu candidatul acestuia.
Iar ca să ajungă la ceilalţi, la nehotărâţi, fiindcă, să fim serioşi, nimeni nu cred că speră să-l voteze chiar electoratul din tabăra duşmanului, există în mod clar alte canale de comunicare – radioul, televiziunea, ziarele fiind doar câteva dintre ele. Iar un mesaj din care să reiasă că aceluia ce se vrea preşedinte chiar îi pasă ce se întâmplă cu alegătorii face cât o mie de întâlniri aiurea prin ţară.
Dar, evident, aşa ar proceda probabil alţi politicieni, din alte zări. La noi, lucrurile rămân cum le ştiam, tendinţa de-a lua orice în băşcălie este lege, chiar şi atunci când legea însăşi îţi cere să fii responsabil. Şi de ce ne-am aştepta ca tocmai ăi de sus să procedeze ca la carte?
O asemenea atitudine din partea aspiranţilor la prima poziţie în stat ar fi, nu-i aşa, chiar culmea gripei porcine.
