"Pe 1 martie, mama mea a murit la rând la abonamente, la coadă la Transurb. Şi dorinţa mea cea mai mare a fost să reuşesc să implementez un mod ca aceşti oameni să nu mai stea la rând la abonamente, pe ploaie, pe frig", mărturisea, în luna mai a acestui an, Adrian Negraru. La acel moment era directorul general al companiei publice de transport, iar câteva zile mai târziu avea să-şi depună demisia.
De la 1 septembrie, în loc de ploaie şi frig, gălăţenii care beneficiază de facilităţi în transportul public local au stat la cozi sub soarele de foc. În majoritate covârşitoare, pensionari! Unii ar spune că, nefiind obligaţi să meargă în fiecare zi la serviciu, ar mai putea avea un pic de răbdare, pentru a nu fi nevoiţi să aştepte ore în şir, în picioare, în dogoare. Însă fiecare dintre ei îşi ştie nevoile şi obligaţiile pentru care, zilnic, călătoreşte cu mijloacele de transport în comun.
Alţii ar comenta amar că sunt "căliţi" la cozile lungi şi grele la care au aşteptat, în anii comunismului, pentru carne, lapte, portocale. Şi chiar dacă au "exerciţiul" răbdării şi al socializării la coadă, asta nu înseamnă a-i ţine la rând, în faţa unui ghişeu, este un gest de normalitate. Din contră!
Cei mai radicali cataloghează facilităţile în transport drept "pomană electorală", care poate fi acceptată în orice condiţii, inclusiv stând la coadă.
Eu am fobie de cozi. Numai ideea de a aştepta la coadă îmi pune, parcă, o greutate pe piept. Însă n-am uitat povaţa învăţată în copilărie: "Cine n-are bătrân să-şi cumpere". Şi am fost uluită de reacţia pe care au avut-o vârstnicii care formau în rând la ghişeul Transurb atunci când un cetăţean le-a reproşat că se lasă umiliţi la cozi! Şi-a primit blesteme cât pentru toată viaţa… "Noi am construit Galaţiul acesta!", spun pensionarii, cărora li se pare normal ca acum, în toamna vieţii, să fie sprijiniţi de autorităţi! Fie şi cu un abonament semi-gratuit pe o linie sau două.
Trecând peste teorii, păreri şi scenarii, e firesc ca elevii şi studenţii, precum şi gălăţenii aflaţi în nevoie, fie că e vorba de persoane fără venituri, de şomeri sau pensionari, să primească sprijin în transportul public local. Numai că e misiunea autorităţilor, măcar pentru anul viitor, să găsească o soluţie care să nu implice aşteptarea la rând. Pentru că nu ne-am născut să stăm la coadă!
