Ideea unui festival pentru o lună întreagă le-a părut multora "o nebunie", mărturisea managerul Teatrului Dramatic "Fani Tardini" la începutul Galei Naţionale a Comediei. Lucru contrazis... înainte de festival, prin achiziţionarea în draci a biletelor, încă de la începutul lunii trecute. Observam de acum câţiva ani, într-un editorial, că în festivalul sibienilor Primăria investea mult, însă banii se întorceau la bugetul local cu vârf şi îndesat! Am fost bucuros că acest lucru se poate întâmpla şi la noi.
Unul dintre oficiali vorbea la începutul Galei şi despre "turismul cultural". Pare altă "nebunie", însă oamenii merg la mare distanţă pentru oferte de calitate: festivaluri ale antichităţii sau medievale, muzicale etc. Pe când, de pildă, în "casa" Academiei Române, conacul de la Ţigăneşti, acum ruinat, vreun concert de muzică veche? Avem şi cu cine, putem şi chema! Ar opri în port şi navelor croazierelor dunărene. Ne trebuie însă încă multă "nebunie" în artă, în viitoarea arhitectură care ne va înlocui Centrul declasat, în trecuta arhitectură, înecată într-o legislaţie care ar trebui adaptată nu hoţilor şi profitorilor, ci eficienţei occidentale.
Dincolo de nebunie, avem nevoie şi de înţelepciunea de a aduna. Sunt atâţia şi atâţia artişti care se detestă în loc să se adune şi să tragă PENTRU, iar nu ÎN oraşul lor! Artişti foarte buni, mulţi recunoscuţi în străinătate, plasticieni, muzicieni, scriitori şi din alte frumoase arte, nu merg decât rar la evenimentele celorlalte arte; ce pretenţie, deci, de la omul simplu? Măcar să se gândească: la un eveniment cultural mai vin şi cumpărători de artă, şi finanţatori posibili, oameni din administraţia publică (acum, la Gală, o să-i vedem doar la spectacole "de Bucureşti"!), îi aşteptăm şi pe membrii asociaţiilor societăţii civile, intelectualii în general. Nu ştii când apare ocazia! Iată, la Gala comediei, a fost prezent preşedintele unei fundaţii artistice muzicale cu sediul la Londra. Sigur a făcut impresie faptul că preşedinte de onoare al acesteia a fost Sir Paul Getty, filantropul. Mă gândesc însă la know how posibil oferit şi, da, la schimburi culturale. De ce nu am avea de pildă un musical montat la Teatrul Dramatic, interesant şi "la export" sau să găzduim producţii străine?
N-o fi ea Insula Margareta, însă o insulă a ieşit acum din Dunăre, fără să stârnească interes edilitar. Tot aşa, oameni importanţi în diferite domenii, re/cunoscuţi în Occident, trec abia observaţi prin oraş. Deşi acum l-am primit pe preşedintele unei fundaţii conduse chiar de strănepotul ignoratei fondatoare a teatrului gălăţean…
