Nu se face, bre, nuntă cu lăutari, lângă cimitir sau lângă spital! Nici cu simboluri, vorba ceea, încă vii, cum este Revoluţia Română, nu te poţi juca, să duci Revoluţia acasă în balcon, ca să te lauzi pe la vecini că ai împrumutat-o, că te reprezintă, s-o scoţi în piaţă şi să strigi cum n-ai strigat în `83, în `89, în `90…
Nu de alta, dar au murit nişte oameni, crezând în Revoluţie şi într-o lume neapărat mai bună, iar alţii au fost victime colaterale! Să duci Revoluţia pe la partid, să beneficieze şi dumnealui de aură, iarăşi este cel puţin de prost-gust! Au să vă blesteme, domnilor, părinţii care încă nu ştiu cine a tras în copiii lor!
Dar şi indignaţii de profesie, că mulţi „democraţi” şi „pro-occidentali” români s-or simţi cu musca pe căciulă, c-au fost nomenclaturişti, poliţişti politici, activişti răi, turnători, nişte oameni acolo şi ei, care se simt bine azi sub culorile unuia sau altuia dintre partide…
Să nu vă aşteptaţi deci nici de la ei la aclamaţii doar dacă agitaţi steagul găurit. Şi nici dacă invocaţi iar „schimbarea” (temă învechită după `96) sau permanenta anticorupţie (şi Ceauşescu vorbea de „revoluţia – comunistă, of course – continuă”)!
Nu poţi să faci valuri fără riscuri, de Ziua României, de parcă ai organiza, la Timişoara, Conferinţa de Pace de la Dayton, când de fapt ai desfăşurat o acţiune electorală cu „Mircea, fă-te că lucrezi!”! Şi cu afişe cu „Timişoara debarcă dictatorul”.
Iar partizanii celeilalte grupări au protestat, crezând că fac revoluţie şi confiscând celebra frază, încă emoţionantă, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. Numai că n-a fost un „mâine”: doar în aceeaşi zi au mai fost proteste stradale prin ţară, inclusiv în zone sensibile, ca Piaţa Universităţii – Bucureşti.
Şi cum se întâmplă să se apropie comemorarea carnagiului din `89, tot acest spectacol cu tabere fioroase seamănă cu zavera conului Leonida.
Dar ce să caute la Timişoara, „Oraşul Revoluţiei”, candidatul stângii, Geoană, sprijinit de fostul candidat al dreptei, Antonescu?
Desigur, căutau electoratul primarului „cu abonament” al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu. Şi unde să baţi palma cu primarul Timişoarei, dacă nu la Timişoara? De asemenea, o întrunire în sala Operei asigura şi spaţiu central, şi loc suficient pentru mulţi simpatizanţi. Doar că Opera Timişoarei, cu balconul ei, rămâne un simbol al declanşării Revoluţiei, păstrat încă intact!
Chiar dacă Geoană şi Antonescu n-au urcat în balcon şi au pătruns în sală nu pe treptele pe care au căzut primele victime în `89, ci prin spate, celebrul balcon, el însuşi un monument al Revoluţiei, s-a umplut de susţinători ai PSD şi PNL.
Iar susţinătorii candidatului Băsescu (care a câştigat în aceeaşi zi doar electoratul invitat la dineul de la Cotroceni…), care n-au putut să intre în sala Operei, au suduit de jos spre balconul lor…
Opereta de la Opera din Timişoara, atacată afară printr-o scenetă de maidan, a picat chiar într-o perioadă în care şi revoluţionarii îşi amintesc de drepturile lor. Că unii au primit prea mult, că alţii au primit prea puţin, ei au măcar „drepturi de autor” pentru Revoluţie.
Măcar o dată pe an! Fără ei (şi unele „agenturi”), n-ar fi existat azi partide şi presă liberă, mulţi dintre ştabii de azi ar fi rămas nomenclaturişti de rândul doi sau trei, alţii, umili amploaiaţi fără posibilitatea unei cariere politice, sau bişniţari fără şansa unei afaceri grase, mai mult sau mai puţin cinstite…
Cel puţin în Piaţa Universităţii, în acest 1 decembrie, au ieşit şi revoluţionari, cu propriile lor nemulţumiri. Poate spera cineva că, vorba aia, „scânteia”, se va propaga în ţară? Păi, în `89, românii chiar sperau într-o schimbare, astăzi nu mai pot fi siguri de nimic…
Evident, în politică se poate orice, orice trebuie exploatat în folosul victoriei. Şi pe vremuri, vodă Sturdza se lăsa pictat în ţinuta lui Ştefan cel Mare, iar vodă Bibescu în zalele lui Mihai Viteazul. Astăzi, sunt folosite Ziua Naţională şi simbolurile Revoluţiei…
Probabil că partizanii cinstiţi din cele două tabere mă vor înjura. Unii îmi vor spune că există dreptul la întruniri pentru când are omul chef, ceilalţi, că nici în `89 ieşitul în stradă n-a fost legal. Dar măcar de Ziua României să ne respectăm!
Chiar dacă, spun mulţi, atunci când n-ai incidente şi la sărbători, degeaba plăteşti abonamentul la televizor…
