Un film făcut de colegii de la recorder dezvăluie una dintre curiozităţile investiţiilor care se fac în reţeaua de infrastructură din mediul rural. Dacă întrebi un primar, ai să constaţi, cu surprindere, că un kilometru de drum făcut prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) costă uneori şi cu 25 la sută mai mult decât acelaşi kilometru, făcut printr-un proiect cu fonduri europene. PNDL a fost invenţia lui Dragnea în 2013 şi, de atunci, s-au raportat cu mândrie proiecte în valoare de peste 10 miliarde de euro din bugetul României, dintre care jumătate s-au alocat pentru asfaltarea drumurilor comunale. Prin urmare, s-au cam dat la toţi primarii bani din PNDL, mai ales dacă au, politic vorbind, culoarea corectă. Mai rar auzi că se mai îngrămădesc la fondurile europene. Pentru că nu poţi să te joci cu ăştia de la Uniune. Te scobesc după fiecare centimetru de asfalt lipsă. Incomod să faci afaceri în asemenea condiţii! Pe când, prin PNDL, nu vine nimeni să controleze jaful lăsat în urmă. Satele sunt pline de astfel de şosele făcute pe bani mulţi, dar şi cu mare economie de materiale, diferența ajungând în buzunarele cui trebuie. Drumuri care s-au umplut de gropi după prima ploaie, drumuri cu asfaltul în valuri, cu crăpături ca în Sahara. Sau chiar drumuri asfaltate prost, a doua oară, tot prin PNDL. Raportări de sute de kilometri care dau bine în campanie electorală. Însă, prin unele locuri, reporterii au descoperit că se turnase doar un strat subţire de asfalt direct pe pământ, în condiţiile în care dedesubt ar mai fi trebuit să fie alte trei straturi (balast, piatră spartă) obligatorii dacă vrei ca drumul să reziste. Prin urmare, după ce şi-au făcut campanie electorală pe bani de la bugetul de stat, tot de acolo au plătit diverse servicii firmelor de casă ale partidului.
Astfel, în timp ce partidul a ieşit de două ori în câştig, românii au avut de pierdut de trei ori: au dat miliarde de euro întru ghiftuirea celor de la putere, cu drumuri bune nu s-au ales, iar statul a pierdut şi finanţările europene prin neaccesarea fondurilor. Unde mai pui că, drumurile figurând ca făcute, nici pe viitor nu e mare șansă de proiecte pentru a le reface, de data asta așa cum trebuie.
