Într-o conferinţă recentă, Ionuţ Pucheanu, primarul Galaţiului, făcea referire la o serie de mituri urbane care "se translatează" (sic!) din generaţie în generaţie în oraşul nostru, "astfel încât oamenii să nu le uite". Printre aspectele trecute de edil în categoria fabulaţiilor se numără şi chestiunea depopulării Galaţiului. Nu ştim din ce surse îşi ia informaţiile primarul sau cum ajunge să aibă convingerile pe care apoi ni le împărtăşeşte fără rezerve în spaţiul public, însă toate datele disponibile în momentul de faţă, bazate pe argumente şi dovezi obiective, vin să îl contrazică.
Dicţionarul spune că depopularea se referă la reducerea populaţiei unei ţări, regiuni sau comunităţi, în cazul nostru a unui oraş municipiu de judeţ. În ultimele trei decenii, odată ce producţia industrială gălăţeană a fost treptat pusă pe butuci, zeci de mii de gălăţeni au migrat fie spre satele natale, fie către alte zone ale ţării sau peste hotare. Mai mult, perspectivele economice sumbre, locurile tot mai puţine de muncă şi urâţirea constantă a oraşului, prin nepăsare sau prin decizii edilitare prost gândite şi prost aplicate, au intensificat scăderea constantă a ratei natalităţii, ceea ce a dus la îmbătrânirea demografică a populaţiei.
Recensământul realizat în 2011 arată în ce măsură municipiul Galaţiul a fost afectat de depopulare. La recensământul din 2002, Galaţiul avea 298.589 de locuitori. În 2011, numărul gălăţenilor scăzuse la 249.432. Între 1990 şi 2013, oraşul a rămas mai sărac cu 125.600 de locuri de muncă, de la 234.407 de salariaţi ajungându-se la 108.807.
Orice ar înţelege primarul Ionuţ Pucheanu prin mit urban, datele de mai sus denotă o criză socială cât se poate de reală, prin care Galaţiul a trecut şi continuă încă să treacă. Desfiinţarea într-un interval de timp relativ scurt a unui număr uriaş de locuri de muncă a făcut ca mulţi dintre cei rămaşi aici fără perspectivă profesională să-şi caute un rost în Bucureşti, peste hotare şi, mai nou, în Ardeal.
Primul lucru pe care autorităţile îl pot face pentru remedierea problemei constă chiar în recunoaşterea şi asumarea faptului că avem o problemă. Ultimul lucru care ar trebui făcut este ignorarea problemei, fie din neştiinţă, fie din mimarea necunoaşterii.
