Sunt tare curios cu ce se va solda campania „Deşteaptă-te, Galaţi!", menită a face oraşul nostru mult mai vizibil cultural. Iniţiativa unui jurnalist-scriitor-colecţionar a găsit ecou, incredibil, la autorităţile locale şi judeţene! A fost deja o primă întâlnire, între autorităţi, ONG-uri şi chiar persoane cu idei. Se aşteaptă însă şi coerenţă, şi urmărirea proiectului, nu numai aruncarea unei propuneri pe umerii oricărei autorităţi s-ar înhăma singură (sic!) la o nouă corvoadă, pe lângă cea a asfaltului, a datului cu mătura sau chiar a dezvoltării centrului unui oraş lung şi lat precum al nostru. Dar nu te preia nimeni – am „aruncat” şi eu mai demult, de exemplu, ideea unei sărbători a Excelenţei: să ne întâlnim şi noi, o dată pe an, cu gloriile Galaţiului, precum ambasadoarea Nineta Bărbulescu sau savantul Adrian Bejan şi să luăm exemplu: ar fi cu folos.
La întrunirea culturală din campania amintită, am văzut şi câteva priviri plictisite printre managerii unor instituţii culturale, care răspunseseră invitaţiei, probabil, doar de ochii finanţatorului. Alţii nici nu s-au deranjat. Firesc, un om care lucrează în Cultură trebuie să se şi „autosesizeze”. Recompensat cu trofeul de excelenţă al Uniunii Artiştilor Plastici, criticul şi istoricul Corneliu Stoica a profitat de situaţie pentru ca să profite şi cultura: a amintit de fondurile pentru achiziţionarea de opere de artă în Muzeu, chiar de pe vremea comuniştilor. Ori, din 2005, singurul muzeu de artă modernă din ţară nu mai cumpără opere moderne, contemporane, din lipsă de fonduri! Pe loc, preşedintele Consiliului Judeţean, care primise de asemenea trofeul pentru încăpăţânarea de a construi o mândreţe de muzeu cu adevărat nou, a şi promis: da, vor fi alocate fonduri şi pentru achiziţiile de artă, de la artişti. Mă întreb însă, dacă preşedintele n-ar fi fost în sală, l-ar fi informat cineva? Este bine deci să avem un „Deşteaptă-te, Galaţi!”, care a adunat prima serie de proiecte trimise Primăriei şi Consiliului Judeţean, iar pe 28 ianuarie urmează să ne întâlnim din nou, poate mai mulţi, poate mai buni. Sunt curios însă şi ce manifestări tradiţionale, precum reconstituirea cultural-istorică „La pas în Grădina Publică” sau „Antiquitas rediviva”, se vor mai întrerupe, chiar dacă nu presupun finanţări excesive sau pot chiar atrege fonduri, dacă entităţile diverse chiar vor colabora între ele, trecând peste orgolii. Vor mai fi marcate, la fel de spectaculos ca la inaugurarea Monumentului apărătorilor Galaţiului, acele zile de eroism, din 7/20 – 9/22 ianuarie 1918, care ne-au făcut uriaşi în istoria Europeană, sau ne vom mulţumi cu câteva cuvinte citite într-o sală?
