În Galaţi, numai bolnav să nu fii!

Evaluaţi acest articol
(38 voturi)

Înainte de a fi jurnalist, sunt mama. Şi, pentru a continua să fiu mama, a trebuit să supraviețuiesc unui cancer de sân. Un diagnostic care a necesitat multe vizite la mulți doctori, dar niciunde, în tot acest periplu medical, nu mi-a fost ca la Galați, unde am fost întâmpinată cu lipsă de profesionalism, lipsă de empatie şi cu lipsă de cunoștințe medicale. La Galați mi s-a pus în braţe un diagnostic mult mai blând, o reţetă cu Nurofen şi „un şut în fund”. Vorba românului,” un şut în fund, un pas înainte”. Un pas care m-a trimis către medici de peste tot, din ţară şi din afara ţării, care mi-au oferit încă o şansă la viaţă.

La Galați, şansa asta mi s-ar fi micșorat dramatic. De atunci, mi-am învăţat lecţia şi aleg mereu drumurile costisitoare către alte oraşe, chiar şi pentru controalele de rutină. Ce ne facem însă când nu avem resursele financiare necesare sau când avem nevoie de asistenţă medicală de urgenţă? În astfel de cazuri, nu prea avem de ales, decât să înghițim tratamente arogante, umilitoare, care hrănesc înclinațiile egocentriste ale celui care se consideră indispensabil societății. Sunt întru totul de acord că medicii sunt indispensabili, dar doar aceia care ştiu să ne facă bine, cu profesionalism, eficientă şi empatie. Lipsa acestor calități este incompatibilă cu vocația de medic.

Copilul meu, în vârstă de opt ani, suferă de gripă de tip B, virusul despre care se spune că ar fi pus medicii din România în alertă. A fost depistat la Spitalul de Copii din Galaţi, iar diagnosticul a venit la pachet cu "tratamentul" gălăţean descris mai sus. Nu ni s-a permis să parcăm în incinta spitalului, nici măcar preţ de câteva minute pentru a putea lăsa copilul pe mâinile cadrelor medicale, ca mai apoi să pot găsi un loc de parcare. După ce m-am învârtit în jurul blocurilor, cu un copil care avea febră 39,6, am decis să blochez altă maşină parcată în zonă. 

Apoi a urmat expresia crâncenă şi îngheţată a medicului, vizibil deranjat de vizita noastră. Am avut parte de explicaţii laconice spre deloc, un test de gripă şi un răspuns ironic şi zeflemitor atunci când am îndrăznit să întreb dacă are doar virusul gripal B sau şi A. „Ce, tipul B nu e suficient, aţi fi vrut să aibă A?” Nu, stimabilă doamna doctor, aş fi vrut să fiu tratată cu respect şi profesionalism, într-o discuție în care să putem decide împreună ce este mai bine pentru copilul meu. Această complicitate pozitivă fiind o condiție sine qua non a actului medical, fără de care profesia dumneavoastră devine doar o afacere, al cărei produs negociabil, este, din păcate, viaţa.

Citit 5889 ori Ultima modificare Miercuri, 05 Februarie 2020 19:04

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.