Am intrat într-o fază în care numărul de infectări cu coronavirus şi numărul de decese devin tot mai mari. E vorba de o bătălie în toată regulă, pe viaţă şi pe moarte! Din păcate, pe măsură ce criza ia proporţii, devine vizibil cât de nepregătiţi eram pentru o asemenea provocare. Indiferent dacă vorbim de „frontul” sanitar sau „frontul” socio-economic.
Ciudat este că, într-un anume fel, istoria pare că se repetă. S-au tot făcut comparaţii în ultima perioadă cu crizele din Primul şi Al Doilea Război Mondial. La începutul acelor conflagraţii, vorba unui istoric, "armata română a fost prea mică pentru nişte războaie atât de mari". De fiecare dată, marile confruntări ne-au prins prost echipaţi, cu aceeaşi „infestare” a zonelor de decizie cu cadre ce-şi datorau poziţia mai mult jocurilor de influenţă din culisele politicii. Simplii soldaţi au fost cei care, în cele din urmă, au plătit preţul cel mai mare pentru incompetenţa superiorilor.
Acum, în „războiul” împotriva coronavirusului, fiecare spital este o „redută”, iar fiecare secţie de urgenţă, fiecare secţie ATI - tranşeele în care cadrele medicale sunt „soldaţii”, fiecare companie în care se mai produce ceva este o „baricadă” împotriva răspândirii unui inamic atât de ucigător.
Însă cum ne-a prins acest „război”? Fără rezerve strategice de dezinfectanţi, măşti, combinezoane, aparatură de analize medicale, ventilatoare, deşi, pentru specialişti, această pandemie nu a fost tocmai o surpriză. Dar, din păcate, la noi, adevăraţii specialişti mai rar ajung manageri dacă n-au şi carnet de partid… Iar politicienii aveau alte griji când virusul deja „mărşăluia” spre noi…
În plan socio-economic, ce să mai spunem? Şi aşa bugetul ţării era suprasolicitat de pomeni electorale, iar deficitul bugetar sau cel comercial erau la cote alarmante. Acum, scoate bani dacă ai de unde! Chiar şi cu împrumuturi externe, cu bani europeni, tot „prost echipaţi” rămânem. Statele mai dezvoltate - Franţa, Germania, Spania - aruncă pe piaţă sute de miliarde de euro pentru a-şi ţine în viaţă companiile, pentru a salva locurile de muncă! Economia românească pleacă în această luptă pentru supravieţuire cu handicapul a trei decenii în care ideea de bună guvernare a fost relativizată până a dispărut, adesea, cu desăvârşire!
Din fericire, aşa cum s-a văzut în războaiele din trecut, românii au totuşi fibra de a rezista, de a se reinventa, chiar şi atunci când sunt pe marginea prăpastiei, de a reuşi la nivelul simplului soldat ceea ce, poate, n-au reuşit generalii. Vom reuşi, cu siguranţă, să învingem şi năpasta asta de coronavirus! Dar, cu ce preţ? Câţi dintre ai noştri vom pierde pentru a-i vedea din nou pe politicieni cum se bat cu cărămida în piept pentru „sacrificiile” făcute pentru ţară?
