Evaluaţi acest articol
(17 voturi)
1 comentariu

Pandemia va provoca, cred, decalarea cu cel puţin cu şase luni a evenimentului jinduit de românii autentici: Timişoara - Capitală Europeană a Culturii în 2021! Mde, stăm… „la coadă”: deja, la 1 ianuarie, oraşele Rijeka - Croaţia şi Galway - Irlanda urmau să preia, pentru un an, acest onorant titlu, dar… a venit pandemia! Timişoara ajunge astfel, prin virus… la nivel cu Brăila, care a candidat şi ea, „fără loc” însă, dar măcar a încercat, spre cinstea sa…

Dar oare merităm, chiar suntem noi atât de europeni şi de culturali pe cât ne place să spunem de zeci de ani şi de lozinci? Suntem destul de educaţi ca să… îngăduim şi pe celălalt acum, că pericolul nevăzut al coronavirusului ne dă deseori arama pe faţă, când ne exasperează vârstnicii care îşi trăiesc ultimii ani în nervi la cozi în numai două ceasuri pe zi şi se înghesuie tot atunci în autobuze, unde distanţa socială (corect, termenul ar trebui să se refere doar… între mahări şi necalificaţi!) nu mai se aplică.

Un belgian septuagenar dintr-un sat gălăţean îmi relata ieri că, în două ore, trebuie să bată 17 kilometri până la cel mai apropiat magazin, ca să cumpere o pâine, iar la sosire în dugheană, ca pe vremea lui Ceauşescu, rafturile sunt goale. Să întârzie un picuţ se teme - nici măcar un pensionar care a lucrat la un minister din Guvernul de la Bruxelles nu riscă să plătească amenda uriaşă…

Măcar dacă am înţelege, dincolo de orgoliul de câştigători ai titlului de Capitală Europeană, că, de pildă, exact din cultură se alimentează o mare parte din bugetul american? Sau continuăm să privim cultura drept o mâncătoare de bani, un obiect de lux la care se poate renunţa? Uite, tot „cultură” se numeşte şi creşterea microbilor, pe diverse „medii”, microbi „domesticiţi”. Dar avem cultură sau doar… microbi?

Cultura începe de jos, cu Educaţia, de la „bună-ziua”, de a avea răbdare, a nu călca în picioare, a nu înjura în autobuz, a ţine la curăţenia străzii, a nu deranja cu boxele tale exagerate, a nu-ţi bate joc de următorii care vor folosi după tine o toaletă publică… Cultură este şi atunci când încerci să înţelegi ce ai citit şi să întrebi dacă nu ştii ce înseamnă cutare cuvânt sau nume propriu întâlnit într-un film, fie el şi unul prost. Dacă monsieur Jourdain al domnului Molière afla cu stupoare că… „face proză” chiar atunci când îi cerea servitoarei să-i aducă papucii, tot aşa trebuie să înţelegem că Doamna Cultură, ca şi pandemia, nu este doar ceva vizibil.

Citit 981 ori Ultima modificare Duminică, 26 Aprilie 2020 17:37

1 comentariu

  • postat de eu Luni, 27 Aprilie 2020 10:32 86.124.202.*** Link la comentariu
    2
    8

    Imi permit sa va cer sa imi dati dreptate in legatura cu un aspect : primii care compromit sansele generatiilor ce vin sunt tocmai acesti bunicuti, dintre care foarte putini sunt asa de inofensivi cum ne-am dori sa credem. Parintii sunt fortati de imprejurari sa ii lase in grija bunicilor iar acestia din urma ii invata pe bietii copii ce inseamna in practica " al tuturor este al nimanui " pentru ca ei asa stiu. Injuratul oricui le face observatie si dracuitul cu semnul crucii facut inainte, scuipatul pe jos, trecutul strazii pe unde ii taie capul, ruptul florilor din parc, a crengilor de copaci infloriti ca de, ei sunt iubitori de natura, buluceala ca oaia la orice, vorbitul stricat romaneste, urcatul cu picioarele pe banci in parc, lasatul curgand al apei de la cismeaua din parc, aruncatul ambalajelor pe jos pe strada cu bunicul de mana ( mai des cu bunica ), mersul la carciuma de langa parc, ruptul picioarelor celorlalti copii la fotbal, petrecutul noptilor in fata televizorului pentru ca ei au de invatat multe de acolo cu pensiile, cu neamtu', cu abuzurile din justitie, cu serviciile si ce alte bazdaganii le mai baga in cap, etc.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.